M-am îndrăgostit… de filmele suedeze, norvegiene, daneze!

hodejegerne

Pe facebook lumea întreabă adesea ce film să vadă? Oamenii cer recomandări. Le spun tuturor, dacă au chef de un thriller adevărat, unul în care o mașină explodează atunci când este cazul, un film în care nu se dau pumni cu nemiluita, iar confictul este psihologic, mental și nu fizic, să caute ceva din cinematografia scandinavă, daneză. Vrei să vezi un film de calitate? Un joc actoricesc solid și credibil? Un scenariu impecabil, care să te țină până la ultima secundă a filmului cu sufletul la gură? Alege un film suedez, norvegian ori danez. Nu dai greș. Nu ai cum. Explozia filmelor nordice este spectaculoasă și aduce un aer proaspăt în cinematografia mondială. Nu am mai văzut un thriller bun făcut la Hollywood de o sută de ani. Bine, exagerez. Mai apar și acolo filme care să merite atenția. Ultimul thriller american care mi-a plăcut a fost Gone Girl. În rest, niște butaforii.

Am descoperit filmele nordice întâmplător. Dădusem peste un articol despre filmul Hodejegerne, o recenzie extrem de bună, laudativă chiar. Nici măcar nu puteam să-i pronunț numele. Cum să mă uit la un astfel de film? Nu știu cine joacă. Primul gând a fost că o să mă plictisesc de moarte. Totuși, i-am dat play. Iar din acea clipă am stat lipit de fotoliu, cu ochii bulbucați spre ecran. Așa ceva… M-a cucerit în primul rând atmosfera cenușie, rece a filmului. Asta trebuie să fie culoarea thrillerului. Regizorul filmului este genial. Filmul este o desfătare. Vi-l recomand și vouă.

M-am întrebat unde mai văzusem stilul acesta de film? Și atunci mi-am amintit de trilogia Millenium a suedezului Stieg Larrson. Niște cărți care se citesc dintr-o răsuflare și care se urmăresc cu gura cascată la cinema. Cu astfel de autori, cu astfel de romane, este clar de ce cinematografia nordică este o comoară plină de bijuterii.

Așa că am mai căutat filme nordice. Am vrut să prelungesc plăcerea aceasta cinefilă pe care am descoperit-o. Am găsit. Nordicii, iar aici îi am în vedere pe norvegieni, suedezi, danezi, fac niște filme de urci pe pereți de câte de bune sunt. De pildă Kvinden i buret și toate filmele cu cei doi detectivi, care descâlcesc cele mai încâlcite ițe ale celor mai vechi cazuri. Din aceeași serie, The Absent One. Pe urmă am descoperit o serie de alte filme despre Johan Falk, un detectiv suedez, care reușește să iasă din cele mai ciudate și mai grave încurcături. Bestial.

Vă recomand, de asemenea, să vedeți The Hunt, cu Mads Mikkelsen, un film danez excepțional, cu un actor pe măsură.

Apropo, mai țineți minte Captain Phillips? Filmul american cu Tom Hanks. Vi s-a părut bun? Vă recomand să vedeți atunci Kapringen, varianta daneză. Umila mea părere este că danezii au făcut un film de zece, dacă nu de o sută de ori mai bun. Atmosfera rece, trăirile interne pe care doar le simți în privirile șefului companiei care negociază cu pirații eliberarea marinarilor – sunt mult prea tari. Ce să vă mai spun? Nu vă mai zic nimic, mă duc că tocmai ce am mai găsit un film nordic pe care vreau să-l văd. Este vorba de Flaskepost fra P. Sunt convins că o să fie bun, bun.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleMamă, aia este mișto, dar așa de scumpă... (Mamaia)