Călătorind prin Moldova. Episodul 4. Incendiul

IMG_20160825_134406

A fost o experiență neplăcută. Neplăcută și periculoasă. Eram în sudul Republicii Moldova. Într-un sat de pe malul Nistrului. Încă mă mai gândesc dacă este bine să-i dau numele. Eram după o zi mai grea. Muncă multă, mers mult cu mașina. Dar am uitat de toate când am auzit: ”arde râpa!”

 

IMG_20160825_134517

Un incendiu de vegetație, care pornise, cel mai probabil, de la un foc lăsat nesupravegheat de un tâmpit, punea în pericol casele de la marginea satului. Era vânt și flăcările se răspândeau cu repeziciune. Pozele au fost făcute după intervenție.

 

IMG_20160825_135058

Incendiul era extrem de periculos. Dacă ajungeau la case, flăcările nu mai puteau fi oprite. Iarba era uscată și o stingeai tare greu. Am tăiat crengi cu un topor, le-am împărțit oamenilor care încercau să stingă focul. Am rămas surpins să văd că erau multe femei…

 

IMG_20160825_135322

Căram apa cu greu. Mașina de pompieri nu a mai venit. Un gard al unei case arsese complet. Stingeai aici, iar flacăra se muta la doi pași de tine. Fumul era înecăcios, transpirația curgea șiroaie. Dacă te înconjura focul, riscai să te pârjolești ca un popândău. Ochii erau încețoșați. Uneori dădeam cu căldarea, cu crengile fără să mai vedem nimic…

 

IMG_20160825_135428

Din fericire am reușit să ținem focul sub control și, cu ultimele puteri, l-am oprit. Mă dureau mâinile, tușeam din toți bojocii.

 

received_10210263523293208

M-am uitat în deal. Cineva îl certa pe primar. Acesta apăruse la final, martor a ceea ce putea fi o tragedie. Îmi venea să-i tuflesc în cap o căldare când l-am auzit spunând că nu poate veni mașina de pompieri. O văzusem cu o jumătate de oră în urmă, când trecusem cu mașina. Stătea de pomană în mijlocul satului. Dar eram epuizat și nu aveam niciun chef de ”investigații”.

 

received_10210263523373210

M-am uitat în jurul meu. Îi observasem pentru prima dată pe cei cu care luptasem cot la cot. V-am zis, majoritatea femei. Incredibilă putere, forță și prezență de spirit. Alergau, sărmanele, ca niște furnicuțe neobosite la deal, la vale. Impresionant.

 

Baieti1

Am rugat pe cineva care avea telefon mobil să le facă niște poze. Abia atunci mi-a picat fisa. Pe deal, sus, la o distanță confortabilă, niște băietani, bărbați în toată firea, ne urmăreau curioși. Nu puseseră mână nici pe lopată, nici pe căldare. Pe nimic. Nu mi-a venit să cred.

 

IMG_20160825_135528

În timp ce niște străini și niște femei alergau prin fum și foc să le scape casele de incendiu, ei stăteau și se uitau curioși la ce se întâmplă. Stăteau cu mâinile încrucișate și ne priveau. Era ceva atât de absurd în treaba asta că am muțit.

 

Baieti

Nu mi-am putut reveni. Prin cap îmi treceau multe gânduri. Să-i fi lăsat să le ardă casele? Casele lor nu ar fi fost afectate primele, deci, nu le păsa. Pe de altă parte, nu puteam să le las așa pe femei… Să mă uit și eu ca la spectacol. Mai ales că au fost câțiva bărbați pe care i-am văzut că au alergat să stingă incendiul și nu au stat o secundă. Am fost cu adevărat șocat când mi-a zis cineva că la una din casele care era în pericol să ardă, un ”gospodar” avea oameni la muncă cu ziua. Niciunul nu a coborât doi metri să ajute la stins incendiul. Asta m-a lăsat mască! Nu înțeleg, cum pot sta niște bărbați cu mâna într-un loc să se uite la niște femei care se luptă cu flăcările? Cum?

Filmulețul de mai jos a fost filmat de la mare distanță. Se poate vedea doar fumul. Vă asigur, de aproape era groaznic!

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleCălătorind prin Moldova. Episodul 5. Tăierea porcului