Cea mai tare poveste a unei beții studențești

SURSA FOTO: www.imdb.com

În articolul de azi o să vă spun povestea celei mai tari beții. Am auzit-o de la un prieten, care se jura că îl știe pe personajul zero al istorioarei. Este atât de mult grotesc în această poveste, că v-aș recomanda să mergeți în altă parte, dacă sunteți o persoană sensibilă. Nu? Continuați să citiți? Bine. O faceți pe barba voastră.

Așadar, suntem în Chișinăul anilor 2000, într-un cămin studențesc, cum sunt cu zecile prin Chișinău. Nu dăm nume ca să nu supărăm, dar povestea este prea frumoasă ca să o iau cu mine în mormânt. Beția despre care vă povestesc avea un motiv: era ziua de naștere a lui, să zicem, Igor. Acesta și-a adunat prietenii din cămin, dar și de prin alte părți. I-a adus la el în cameră și s-au pus pe chefuit. Evident că nu au băut carbogazoasă și cafea. Vodka a fost de bază, iar mâncarea o fudulie.

Cheful începuse în forță și promitea să fie cel mai tare din acel an în tot căminul. Asta spre disperarea administratorului, o femeie ajunsă la pensie, care avea grijă să-i alunge pe întârziații veniți în vizită în cămin și să închidă ușa după ora 21.00. ”Petrecerea” se dădea la ultimul etaj. Știu puține persoane care ar fi îndrăznit să înfrunte un asemenea dezmăț. Trecuse bine de miezul nopții, boxele urlau, iar împielițații de studenți erau suficient de rezistenți la vodkă. Doar jumătate cedaseră și adormiseră care și pe unde îi apucase somnul. Cei rămași pe două picioare(e mult spus două) făceau ce fac studenții mult prea beți. Nu intru în detaliu. Administratorului i-a venit o idee salvatoare. A mers la panoul electric și s-a lăsat întunericul peste tot căminul. Astfel că boxele au tăcut brusc. Mare lucru, pentru că fără un asemenea stimulent acustic, studenții au picat într-un somn bahic unul după altul.

Iar aici vine partea cea mai amuzantă și grotească a povestirii. Unul dintre invitații lui Igor, să-i zicem Tolea, s-a trezit după câteva ore într-un întuneric absolut, de parcă îl înghițise o gaură neagră. Sărmanul Tolea era pierdut. Avea o necesitate fiziologică urgentă și două mari întrebări. Unde mă aflu? Dar mai ales, unde, drăcia dracului, este toaleta? A realizat că nu găsește răspuns nici la prima nici la a doua întrebare. Așa că a luat o gazetă, naiba știe cum i-a ajuns sub mână, a despăturit-o pe jos și… și-a rezolvat problema fiziologică.

Apoi a căutat geamul ca să scape de dovada reușitei sale. De unde să știe, sireacul, că la geam este pusă o plasă de nădejde? Sfrrr, a aruncat Tolea gazeta mototolită. Vrrrr, s-a lovit aceasta de plasă și s-a întors ca un bumerang în camera plină de studenți beți și nepăsători că sunt martorii adormiți ai celei mai nebune povești cu bețivi. Bahus nu i-a permis lui Tolea să înțeleagă că gazeta nu a părăsit incinta camerei, ci s-a întors, împrăștiindu-și conținutul peste toți prietenii săi de pahar. Singurul lucru care l-a deranjat a fost mirosul. Așa că a început să caute un parfum. Cotrobăind așa, a descoperit niște sticluțe cu medicamente. A pus mâna pe iod și a început să stropească în jur, sperând că se atenuează putoarea blestemată. Nu a fost să fie. Așa că omul nostru a renunțat și s-a culcat.

A doua zi dimineață, chefliilor nu le-a venit să creadă ce văd în jurul lor. Murdărie ca în cele mai insalubre toalete, miros îngrozitor și… mult iod împrăștiat gospodărește peste tot și toți. Tolea a fost identificat ușor ca făptaș după mâinile pline de iod. Tragem cortina peste rușinea bietului băiat. Spunem doar că nu a mai călcat în viața lui în acel cămin. Iar povestea sa a intrat în folclorul studențesc de la Chișinău. Cât o fi adevărat din această istorie, cât o fi minimalizat studenții rușinați de treaba asta, nu pot să vă spun. Cert este că aproape în fiecare cămin din Chișinău în care am fost exista câte unul care se jura că știe un coleg de facultate, care a fost la acea beție de pomină.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleNunțile, botezurile noastre - niște dezastre financiare