Nunțile, botezurile noastre – niște dezastre financiare

nunta

Vorbeam cu un amic. Nu este genul care să-și facă nunta/botezul pentru a câștiga bani. Dar mi-a mărturisit cu jumătate de gură că experiența sa a fost un dezastru financiar. Abia s-a terminat petrecerea, că a venit patronul localului și i-a zis: ”știți, trebuie să ne dați restul banilor.” Când a numărat banii ”câștigați” i s-a dus inima în călcâi. Nu-i ajungeau și nu avea suficienți. Așa că și-a lăsat nevasta baltă, s-a dus să caute în tăria nopții un bancomat. A găsit, a plusat. Nu mi-a mai spus dacă a stat la dietă vreo lună să acopere gaura din bugetul familiei. Dar era destul de cătrănit. Așa că nu am mai întrebat.

Să discutăm sincer. O nuntă, un botez este o cheltuială. O să auziți des: ”nu fac nuntă sau botez să câștig bani!” Bun, dar poate nu mai faci deloc. Poate că e o cheltuială prea mare. Știți vorba aia? Nu te întinde mai mult decât îți e plapuma? Ni se tot dă exemplul vesticilor. O comparație complet aiurea. În primul rând, ei au alte tradiții. Ori când vorbim de nunți, botezuri, este vorba de tradiții.

Tradițiile noastre de nuntă sau botez își au rădăcinile în sărăcia noastră. Noi dăm bani pentru că tinerii, copilul să aibă un ajutor cu care să-și cumpere ceva, să nu pornească de la zero. Vesticii sunt asigurați din punct de vedere financiar. În plus, nu vedeți cum arată nunțile lor? Simple petreceri, cu un dj, cu un fotograf și un restaurant unde se distrează până la 8-9 seara. Lăsați nunțile fastuoase ale bogătanilor, ale vedetelor. Vorbesc de oamenii simpli.

Ce avem noi? Band, limuzină, mâncare să se rupă mesele, restaurante de ”lux”, rochii care costă cât o mașină, spectacol cu dansuri orientale, tot felul de vedete scumpe… Epatăm și ne întrecem în a demonstra ceva cuiva, deși nu e nevoie. Trecând peste aceste demonstrații inutile de ”ca la mine, la nimeni”, ne mai mirăm de ce nu ne ajung banii la final de nuntă, botez. Până la urmă, de ce facem ceea ce facem? La început era ”hai să-i ajutăm pe tineri cu niște bani”. Acum a devenit ”mergem doar că e o obligație, dar nu vreau să le dau bani”. Și așa se trezesc tinerii, părinții că au ieșit cu pierderi de mii de euro. Ei se prefac că ”nu vor să se îmbogățească”. Invitații se prefacă că ”am dat niște bani”. O ipocrizie care nu știu cât o să dureze. Până ne-om da seama că nu are rost. Am fost la o nuntă de curând. Drăguț. Cu bun simț, organizată frumos, fără prea multă epatare și opulență. O plăcere.

Apropo, acum 7 ani am fost la o nuntă la cort. Cortul era în curte, dansurile la fel. Oamenii angajaseră niște bucătari să gătească în propria lor bucătărie. Au adus și catering. Cheltuielile au fost destul de mici. La nuntă s-a strigat darul. Așa era obiceiul locului. Un obicei cam ”barbar”, dar lumea nu avea nimic împotrivă. Vreau să vă spun că după nunta aceea tinerii și-au cumpărat un apartament din banii câștigați. 🙂

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleSă iubim România, decent, demn!