#Parismonamour

paris-20

Sunt la a treia vizită la Paris. Nici acum, nici înainte nu am reuşit să văd oraşul aşa cum trebuie, pe îndelete. Am lucrat, aşa că am văzut Oraşul Luminilor pe repede înainte. Abia printre picături am reuşit să-l privesc cu ochi de turist, nu de jurnalist.

paris-13

paris-16

Concluzia! Da, Parisul îmi place. Este în topul personal zece oraşe favorite. Pe facebook cineva mă întreba de ce. Păi, de ce îţi place o femeie? De ce îţi place o carte? De ce îţi place un film? Pentru că frumuseţea este în ochii şi sufletele noastre. Aş putea să scriu despre şobolanii care mişună noaptea şi ziua pe lângă Turnul Eiffel. Aş putea să vă povestesc despre modul dizgraţios cu care se face comerţ ambulant la Trocadero. Aş putea să vorbesc de hoţii de buzunare, cei care păcălesc turiştii fraieri la alba-neagra. Dar nu m-a interesat. Nu deocamdată. Le-am văzut pe toate, dar trec cu vederea pentru că… Pentru că… Paris.

paris-19

 

Îmi plac clădirile. Şi ziua, şi noaptea. Au personalitate. Par diferite, aşa cum diferite sunt şi piesele dintr-un puzzle. Însă împreună formează ceva unic. Orașul Paris.

paris-11

 

Mi-ar face plăcere să mă pot pierde pe străzile Parisului. Asta dacă aş avea timp. Pentru că, ştiţi ce, dragi turişti care veniți să vedeți Parisul? Arcul de triumf şi Turnul Eiffel nu sunt totul în acest oraș. Nişte colegi îndrăgostiţi de Paris mi-au şoptit „Rue Cler”. Norocul meu că eram cazat în apropiere, aşa că am avut 15 minute să bramburesc pe acolo. Desfătare pură. Vă jur. Anume străzile acestea îi dau farmec orașului.

paris-17

 

Fiecare magazinaş are un je ne sais quoi. Te uiţi la uşă, la vitrină şi vezi o mână de om care le-a făcut, gândit, aranjat. Ştii că produsele sunt al naibii de scumpe, dar privitul e gratis.

paris-18

 

Prăjituri, boulangerie, praline – te uiţi ca Ratatouille şi… salivezi.

paris-12

 

Pieţele mici, cu fructe aşezate pe tarabe. Nimic deosebit. Nu-i aşa? Ei bine, îmi plac. La nebunie.

paris-15

 

Îmi plac cafenelele, restaurantele lor. Înghesuite, cu clienţi care stau la măsuţe mici, joase. Hei, dar acesta este farmecul şi intimitatea locului. Nu trebuie să fie ceva mare, ceva care să te şocheze prin lux. Nu. Eu nu-l înţeleg. Că nu mi-a dăruit Doamne, Doamne aşa ceva, dar îl simt. Este vorba de bunul gust. Și îmi place la Paris. Şi m-aş întoarce. Ştiţi de ce? Pentru că nu am gustat supa de ceapă. Eh, n-am avut timp… Dăţile viitoare, cu siguranţă!

paris-14

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleMicul Paris vs marele București. Bătălia decorațiunilor de iarnă