5 zile în spitalul Elias. Mărturiile unei mame!

Elias 1
Articolul de mai jos este scris în baza mărturiilor unei mame care a stat internată de curând cu copilul la secția pediatrie, spitalul Elias. Din motive lesne de înțeles, nu vă spun numele mamei, numele copilului și nici boala pe care a avut-o cel mic. Înainte de a începe, vreau să vă rog să aveți grijă de copiii voștri cât puteți de mult! Să nu se îmbolnăvească! Pe lângă stresul și durerea pe care o s-o simțiți, veți fi umiliți de un sistem sanitar… căruia nu-i pasă de pacient.

Așadar, Spitalul Elias, secția Pediatrie, anul 2017! Mamele sunt nevoite să doarmă cu copiii în paturi de… copil! ”Cine a gândit salonul cu paturi mici și fără loc pentru aparținător?!?”, se întreabă retoric femeia. În camera în care a fost internată era un singur pat mai lung, îl vedeți în poză. Acolo se dormea ”mai bine”. Celelalte paturi erau micuțe. În camera unde a stat 5 zile au fost internați 3 copii cu 3 mame. Femeile ghinioniste au dormit în patul micuț împreună cu copilul. Vă închipuiți așa ceva? Când nu mai puteau sta, femeile se ridicau din pătuț și dormeau pe scaune.

O altă chestie, vizitele. Probabil că știți: spitalele din România au ”badigarji”. Acei băieți care păzesc intrările și ieșirile de jurnaliști, de pildă. Foarte bine, să le păzească. Nu știu cum se face că în camerele de la Elias reușeau să intre grupuri de vizitatori ce stăteau în vizite prelungite, spune femeia. Iar acești vizitatori nu erau doar numeroși, ci și gălăgioși. ”Vizitatorii” fumau la balcon, stăteau până la 10 seara… Nu contează etnia lor. Grav este că ei reușeau să treacă de ”badigarji”. Cum? De ce? Nu aduceau și alte boli copiilor cu imunitatea scăzută?

 

Elias

Trecem mai departe. Sărăcia din spital este cruntă, spune femeia. Iată niște exemple. Ea a venit cu aparatul de aerosoli de acasă. O colegă de cameră a adus aspiratorul să scoată mucii copilului. Acum închipuiți-vă un lucru: că într-un spital cum e Elias, unde în perioada asta vin sute și sute de copii care se internează cu otite, răceli, bronșite, adică cu tone de muci, oamenii veneau și o rugau pe colega de cameră a femeii să le împrumute aspiratorul pe care se monta batista bebelușului. Așa ceva este pur și simplu incredibil.

 

Elias 2

Altă problemă. La duș lipsea robinetul. Ar fi trebuit să aducă robinetul de acasă. Mă rog, nu le-ar fi fost de niciun folos. Nu ai cum să faci duș. Apa este rece ca gheața. Femeile riscau să răcească. Așa că multe preferau să nu se spele. Ceea ce este, cum să vă zic, cel puțin trist. Femeia a venit cu cearșaf de acasă când a văzut în ce hal arată cel pe care i l-a propus asistenta. În fine, după ce a ieșit din spital, a urmat o spălare și o sterilizare completă a sa, a copiilor, a obiectelor…

Dar există și o parte bună, care trebuie spusă cu tărie: personalul!!! ”Nu am mai avut impresia aia de demult, că dacă nu dau bani nu se uită la mine doctorul sau asistenta. Chiar n-am dat bani. Și au fost ok ca atitudine”, spune mămica. În aceste condiții, mă-nclin în fața personalului stoic.

Închei acest articol cu cuvintele femeii. Mi se pare că definește perfect sistemul sanitar, spitalele românești: ”Știi, impresia pregnantă este că suntem săraci și avem spitale de 2 bani!”

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleCreața cu ochii verzi