L-am văzut pe Jack Sparrow!

Pirații din Caraibe, Dead Men Tell No Tales, adică partea a 5-a, tradusă în română mult prea explicit, Răzbunarea lui Salazar, începe lent. Ne introduce personajele, conturează conflictul și ne lasă să-l așteptăm pe vrăbioi. Iar intrarea lui Jack Sparrow este…(de aici nu citiți, că’s spoilere)

spectaculoară și haioasă. Jack este în formă. Îl ador că nu stă bine pe picioare când e pe pământ, dar are un echilibru de invidiat pe muchii, pe tunuri care sunt gata tragă și iese fără nicio problemă din cele mai încurcate situații.

Situațiile încurcate din film sunt cu duiumul. Iar de aici și tensiunea. De fapt, știi că Jack scapă. Știi că n-o să-i cadă cuțitul ghilotinei peste gât, dar te întrebi, cum? Cum se va întâmpla? Ah, buf, buf, darabuf, vine rezolvarea părții tensionate. Nici prin gând să-ți treacă modul în care se va salva Jack. Scenariștii au avut ceva imaginație și haz.

Pedala umorului a fost apăsată puternic. Umorul este de situație și dacă sunteți în căutarea unei porții de râs, o veți primi. Garantez.

 

Aventurile sunt numai bune pentru fanii filmelor cu pirați. Am citit suficiente cărți cu aventuri de-ale corsarilor, dar tot am găsit în film vreo două trei elemente care să mă uimească. De pildă, faza când tânărul Jack încearcă să fugă de corabia mare și puternică a lui Bardem. Pe Jack nu-l sperie. Știți când erați mici și fugeați de unul mai mare? Alergați, iar când ajungeați, să zicem, la o țeavă, vă apucați de ea, schimbând direcția de fugă? Ăla care vă urmărea se ducea naibii după fentă și fie cădea, fie se bușea de vreun zid.

Așa a făcut și vrăbioul. A aruncat funii din corabia sa, s-a agățat de stâncă, schimbând brusc direcția corăbiuței. Corabia mare, care îl urmărea, a intrat în zona periculoasă, a fost distrusă, iar de aici… toată povestea filmului. Fain, ingenios, haios. Apropo, să vedeți cum scapă de rechinii ucigași. Adorabil, Johnny Depp.

Acum despre alți actori. Bardem este Bardem, omul acesta nu știe să joace prost.

În film apar și fețe noi, dar aceștia plac ochiului. Kaya Scodelario, în special. Există chimie între noii eroi. Se achită onorabil cu partitura, sunt credibili, dar și haioși. Kaya Scodelario, în special. Sper să fie și în continuare. 🙂

Per total este un film mai mult decât frecventabil. Nu aveți cum să regretați timpul consumat. M-a ținut în scaun bine. Nu realizezi că au trecut 135 de minute.

Ce nu mi-a plăcut? Faptul că Orlando Bloom și Keira Knightley au fost doar niște nume aruncate pe afiș. Au apărut un pic la început și foarte puțin la final. Micile nepotriviri de scenariu, care te fac să te întrebi, ce-a fost asta? La banii care s-au cheltuit te aștepți ca totul să meargă șnur. Nu am înțeles, de pildă, scena cu măritișul lui Jack. Poate a fost bună pentru haz, dar pentru film a fost cam tras de păr. Dar voi nu ascultați toate cârcotelile și mergeți la film. E mișto! Apropo, nu prea e pentru copiii mici…

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleRomânia - statul... la coadă după pașaport. Sau ce se întâmplă când după o oră ai ajuns la ghișeu și funcționarul îți spune să vii mâine! (video)