Răutatea nu se moștenește, se educă!

Eram în parc. Natalia cu ochii verzi se juca împreună cu niște copii. De ”gașca” lor s-a apropiat o altă fetiță. Mi-am dat seama că este ceva în neregulă când am văzut că toți copiii au început să-și strângă jucăriile și să plece de acolo. A rămas doar Natalia și fetița nouă. Jocul nu mai decurgea la fel de plăcut ca înainte. Natalia voia să facă o chestie, de pildă să treacă pe tobogan, iar fetița tocmai atunci își făcea treabă în calea ei și refuza să se dea la o parte. Cum era de așteptat, jocul s-a terminat destul de rapid cu plecarea Nataliei de acolo să-și caute alți parteneri de joacă. Se vede treabă, ceilalți copii știau deja că nu mai are rost să-ți pierzi timpul și au plecat din prima.

Între timp, lângă o bancă a apărut un cățeluș. Proprietara îl legase acolo și plecase să-și vadă de copil. Cățelușul a fost împresurat rapid de copiii din parc. M-am apropiat să mă asigur că totul este în regulă și cățelul nu le va face nimic. Era o bijuterie de animal. Cuminte și frumos. Înțelegeam de ce erau așa de încântați copiii. Care mai de care voiau să-l mângâie. Doar fetița despre care vă povesteam mai sus a vrut… să-i tragă un picior.

Cu blândețe i-am zis că sigur, sigur, sigur pe cățel o să-l doară dacă va fi lovit. Mă feresc să fac observații copiilor străini în public, nu sunt educator, nu sunt părintele lor, nu sunt psiholog. Pe de altă parte, nu doresc să îi las pe ceilalți copii să înțeleagă că e ok să vrei să lovești un cățel. Așa că am ales o cale de mijloc. Răspunsul micuței de vreo 7 ani a fost năucitor: ”oricum, eu am cățel și când o să ajung acasă, o să-l lovesc!”

Personal cred că nu există copii răi. Copiii sunt rezultatul educației noastre. Astfel că unii devin răutăcioși încă de mici, dar asta se întâmplă dintr-un motiv anume.

În scurt timp i-am cunoscut pe părinții copilului respectiv și am realizat de ce este răutăcioasă fetița. Părinții. Nu am niciun dubiu: părinții sunt de vină. Răutăcioși, bârfitori, negativiști, scoteau în evidență orice era rău și murdar la tot ce vedeau în jur. M-am simțit precum copiii care au fugit când au văzut că vine cineva să le strice echilibrul. Am plecat cât mai repede de lângă ei. Apropo, au început să o certe pe fetița lor pentru nu știu ce chestie făcută: ”ți-am mai zis, Y, să nu fii răutăcioasă? O să vezi că niciun copil nu o să mai vrea să se joace cu tine dacă ești rea”.

Când văd câte un copil răutăcios – atenție, nu rău – caut să-i cunosc părinții. Vreau să mă conving că am dreptate și este ceva în neregulă cu acei omeni. Până acum nu am dat greș. Un copil răutăcios crește într-o familie de oameni răutăcioși, bârfitori, negativiști, răi… Sărmanii copii, nu au nicio vină că sunt otrăviți de mici.

De ce vă spun astea? Pentru că am văzut foarte multe reacții după ce niște fete de clasa a 9-a din Oradea au bătut-o cu picioarele pe o altă fată. Știam că acele fete au avut o educație nocivă. Apoi a apărut reacția tatălui uneia dintre bătăușe: ”bine a facut ESTE FATA MEA .. SI FATA MEA NU SE LASA LA NIMENI! …..” Am păstrat ortografia intactă.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleCând nu te căsătorește nici Tinderul...