Ce legătură este între umilirea fetei de la Ploiești și haterii de pe Facebook?

După finala de la Roland Garros am citit o grămadă de înjurături în adresa Simonei Halep. Românii negri la suflet au intrat pe diferite pagini de Facebook ca să o înjure pe campioana noastră. De ce? De răi ce sunt. E plină România de răutate gratuită. Ceea ce occidentalii numesc hate speach, iar noi am românizat: hateri.

Acest hate speach se manifestă la orice ocazie. Nu contează dacă este un eveniment de bine sau de rău. Să aibă ei unde înjura. Haterii caută o cale, o platformă să-și exprime răutatea, ura, nemulțumirea. Și o găsesc mai ales pe Facebook. Mai ales la evenimentele importante.

Alt caz. Urmăream pe Facebook discursurile de la Casa Albă ale celor doi președinți. Klaus Iohannis și Donald Trump. Abia au deschis gura, că au și început să curgă înjurăturile. Ce era la gura oamenilor este de nedescris. Am dezactivat comentariile. Nu mă puteam concentra. Prea erau agresivi și răi. O răutate gratuită și deplasată.

Cu riscul de a mă închide într-o bulă a mea, nu tolerez niciun fel de hate speach pe contul și pagina mea de Facebook. Avertizez, șterg și blochez dacă omul nu se liniștește. Foarte simplu, dar eficient.

Dar care este legătura dintre hate speach-ul de pe facebook și cazul de la Ploiești, când niște fetițe și băieți au bătut-o și umilit-o pe o altă fată? Păi, toate vorbele noastre grele, toate răutățile pe care ni le spunem, toate înjurăturile pe care ni le trimitem pe facebook, dar și de pe geamul mașinii, nu se pierd. Hate speach-ul de pe Facebook vine din viața reală. Din păcate, copiii noștri iau totul ca atare. Nu discern, îl aplică în viața lor fragedă. Hate speach-ul, ura din societatea românească distruge mila, empatia în rândul adolescenților.

Ei cred că este normal să umilești un om, doar văd la noi, adulții. Noi i-am crescut, i-am educat în spiritul urii și acum ne mirăm, vai, dar ce copii aspri, cruzi, nemiloși avem… Avem, pentru că ei sunt oglinda noastră fidelă. Și ce facem în loc să ne corectăm? Le înjurăm pe fetițele alea care au umilit-o pe a treia. Unii zic: ”Vai, să vezi ce bătaie le-aș da.” Alții merg mai departe și le etichetează cu niște invective grele. Ei cred că așa, cu hate speach-ul, vor lovi în hate speach. Ce ipocriți. Semeni vânt, culegi furtună. Înjuri, urăști, la fel o să facă și copilul tău. Nu-i nimic, peste câțiva ani o să fii jertfă pe altarul hate speach-ului, când, din boșorog, bătrân nu o să te scoată. Până atunci, se antrenează pe colegii lor mai ușor de umilit.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleCopiii sedentarismului