Nu mai zbierați la copii!

Băi, voi, părinți care strigați la copiii voștri, ce vreți să obțineți prin urletele voastre? Să vă lăudați în stânga și în dreapta că aveți niște copii care ascultă la comenzi? Ori poate credeți că ei devin ascultători din cauza urletelor voastre?

Nici vorbă. Copiii devin mai nervoși și mai neascultători. Nu o spun eu, întrebați orice specialist sau pe alții care se pricep la copii. În fine, să vă povestesc un caz.

Eram în parc și mergeam în spatele unei familii. Tată și băiețel. Copilul, deh, a început să alerge. Era în parc, unde nu are voie să alerge, pe asta am stabilit-o deja aici. Ohoho, și când a început să urle așa-numitul tată la copil… Am tresărit. Și eu, dar și Creața mea cu Ochii Verzi, care era cu mine. Mare lucru că nu-l înjura. Băiețelul s-a întors spre noi, iar Natalia l-a recunoscut. S-a dus glonț la el să-l îmbrățișeze. Nu-l știam, nici pe copil, nici pe așa-numitul tătic. Am lăsat-o pe Natalia să-i vorbească. Se pare că se cunoșteau. Apoi l-a luat de mână și au venit la mine.

– Ce e Natalia?
– Pot să mă joc cu prietenul meu, X?, a întrebat ea. De regulă nu face asta. Probabil că a simțit tensiunea în aer și voia să-l scoată din situația în care se afla.
– Da, cum să nu, i-am zis. Dar să-i permită și tăticul lui.

Așa-numitul tată a dat din cap încurcat. Era vizibil deranjat că a fost surprins în ”intimitatea” urletelor sale. Și atunci s-a întâmplat ceva ciudat. Băiețelul m-a luat de mânuță. Mergeam în trei. Eu de mânuță cu el și el de mânuță cu Creața cu Ochii Verzi.

Așa-numitul tată în stânga noastră și mai stânjenit. Nu voiam să se întâmple asta, dar copiii nu știu să se prefacă. Ce copil iubește tensiunea, strigătele și nervii?

Situația asta nu a durat mult, pentru că Natalia și băiețelul au vrut să se alerge, să consume energia. Asta deși în parc copiii nu aleargă. Se știe deja. E o regulă nescrisă. De data asta nu au mai urmat urlete, nici țipete. Culmea, nu a căzut cerul, nu s-a prăbușit lumea, iar copilul a rămas absolut întreg. Mi-a fost rușine de rușinea așa-numitului tată.

Și nu înțeleg, ce-o avea oamenii ăștia? De ce se comportă cu copiii lor mai rău decât cu niște animale de companie. Cred că era mai simplu dacă își luau un câine. Îl ții în lesă, îl tragi de lesă când nu-ți convine ceva. Dacă este să fiu sincer până la capăt, cei care au un cățel își tratează animalul mult mai bine.

Copilul este o personalitate pe care trebuie să o dezvolți, nu să o strunești. Copilul este, până la urmă, un om în miniatură. Aceasta este singura diferență dintre tine și el. Înainte de a urla, gândește-te cum te-ai simți dacă ai fi în situația lui. Dacă s-ar urla la tine cât e ziua de lungă. Crede-mă, există oameni care ar putea face asta, iar tu ai fi fără niciun fel de putere în fața lor. Un polițist, un judecător, șeful tău… Cum ar fi să urle la tine la fiecare greșeală? Pur și simplu să zbiere ca un descreierat că tu ești prost… Deși, cred că ai merita!

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleNu mai aruncați gunoaiele pe jos, nemernicilor!