”Educatoarea” îi răspunde unui părinte care a întrebat dacă îi este scos copilul afară: ”nu-mi faci mie programul”

Această istorie a ajuns de curând la mine. O femeie mi-a povestit o chestie uluitoare. S-a dus să-și ia copilul de la grădiniță. O grădiniță de stat din București pe care o considera bună până acum. Când a intrat în grupă, toți copiii se uitau la desene, iar ele, educatoarele, sporovăiau într-un colț. Pentru că aerul era îmbâcsit, greu de respirat, a îndrăznit să o întrebe pe una din ”educatoare” dacă au fost scoși copiii afară. Afară era soare, la locul de joacă – umbră plăcută, iar copiii merită să respire aer curat.

Răspunsul a fost uluitor și a lăsat-o fără replică pe mamă: ”nu-mi faci mie programul. Eu nu vin la tine la muncă să-ți spun ce să faci, nici tu să nu vii să-mi spui ce să fac eu!”

Șocată de o asemenea atitudine idioată, femeia i-a spus că nu se poate compara. Că educatoarea nu are copilul la ea la muncă. În plus, este normal să te îngrijești de sănătatea copilului tău. A urmat un potop de vorbe răstite, aruncate de ”educatoarea” ajunsă cam la vârsta de pensionare. Era extrem de supărată că un părinte se interesează de soarta propriului copil. Evident că nu și-a cerut scuze, evident că nu i s-a părut aiurea că se rastește în fața copiilor.

În loc de concluzie. Nu toate educatoarele de la grădinițele de stat sunt… rele. Cu mâna pe inimă vă spun. Există niște oameni extraordinari, care iubesc cu adevărat copiii și sunt iubiți de copii.

Cu toate acestea, mi se pare strigător la cer să ai această atitudine. “Educatoarea” nu are ce căuta în sistemul educațional. Dacă ți-e greu, dacă nu-ți place, dacă ți-e silă de munca asta, pleacă! Nu o să plângă nimeni după tine, mai ales copiii. ”O educatoare” de acest fel este o pată neagră, care strigă imaginea sistemului educațional preșcolar. Nu cred că nu se găsește personal care s-o înlocuiască. Dimpotrivă. Știu sigur că ar veni cu plăcere foarte mulți oameni normali la cap să muncească, dar ”nu sunt locuri”.

Dacă ”educatoarea” își permite să se răstească așa la părinte, vă închipuiți ce le face copiilor când rămân singuri? Vă dați seama ce copii traumatizați creștem? Acum îi înțelegeți pe micuții care nu vor să meargă la grădinițe și plâng de se usucă ținându-i de mână pe părinți pe holuri? Sărmanii copii… Ei sunt cei care suferă cel mai mult.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleCopilul obez - o normalitate în zilele noastre