Românii – campioni mondiali în a judeca și a pune etichete

Copilul voia undeva sau ceva și începuse să strige. La început mai încet, după asta mai tare. Bunica sau poate că era chiar mama lui, o femeie între două vârste, încerca să-l liniștească. În zadar. Părea că pune paie pe foc. Nivelul strigătelor creșteau cu fiecare vorbă a ei.

”Nu vreaaaaaau, vreau acolooooo”, țipa tot mai tare băiețelul, să fi avut vreo 7-8 ani. Strigătele sale au atras atenția imediat. Mai întâi s-au uitat spre ei oamenii care erau în imediata apropiere. Ceea ce părea să fie o obișnuită scenă făcută de un copil într-un magazin creștea în intensitate.

Băiețelul s-a dus la femeie, i-a luat căruțul din mâini și a început să o împingă destul de tare. Într-un acces de furie, copilul striga, o lovea cu căruțul. Femeia nu mai reușea să-l potolească. Vacarmul creat se auzea din toate colțurile magazinului. Deja toată lumea a întors capul.Șocant nu era ce făcea copilul, ci atitudinea oamenilor din jur. Fără să se gândească la faptul că băiețelul ar putea avea un moment de furie greu de controlat așa cum au mulți oameni adulți, fără să știe dacă micuțul ar putea avea o problemă medicală, unii au început să îl judece în voce tare atât pe el, cât și pe femeia care îl însoțea.

”Dacă mă duc eu, îl liniștesc imediat cu două-trei perechi de palme”, spunea un bărbat lângă mine privind dezaprobator la ceea ce credea că este un răsfăț.

”Dacă făceam eu așa, mama îmi lipea două la poponeț și nu-mi mai trebuia nimic. Nu mai știm să ne educăm copiii”, spunea o femeie care credea la rândul ei că bătaia rezolvă tot.

”Ce copil rău, azi îți face asta, mâine se pune pe droguri și îți vinde tot din casă”, mormăise o pensionară, care trecea cu căruțul pe lângă noi.

Este greu să încerci să-ți liniștești copilul având zeci de ochi ațintiți asupra ta, chiar dacă unii sunt doar compătimitori. Este și mai greu când auzi astfel de afirmații deplasate.

Adulții se cred superiori copilului, dar uită că și ei au accese de furie necontrolată. Bătaia nu ajută niciodată, dimpotrivă, ar agrava și mai mult astfel de momente. Întrebați specialiștii.

Este foarte simplu să judecăm, să arătăm cu degetul. Așa facem mereu. Tragem concluzii pripite și punem etichete. Așa cum a făcut și un individ la televizor, care a judecat extrem de cinic cazul Magdei Vasiliu. Cică, ar fi putut să-și lase copilul în Italia, iar ea să vină să rezolve problemele birocratice din România. Nu s-a gândit că micuțul trebuie să treacă prin chimioterapie, un tratament pe care un adult l-ar suporta cu greu fără ajutorul unei persoane dragi. Nu s-a gândit că la 7 ani este greu să fii singur, fără mama ta, printre străini, într-o țară străină, în condițiile în care nu știi limba italiană.

Nu am cuvinte. Suntem experți în problemele altora și campioni mondiali în a arăta cu degetul. Din punctul acesta de vedere suntem stricați…

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleDe ce? De ce să-i dai copilului să bea alcool sau să fumeze?