Păzește-ne, Doamne, de sistemul sanitar românesc!

Postarea de pe Facebook a prezentatoarei TV Magda Vasiliu te șochează, apoi te supără până la dureri de cap și termini prin a realiza că oricine poate fi victima sistemului sanitar românesc, inclusiv tu. Te rogi în adâncul sufletului să nu ai de a face cu spitalele din România. Te rogi la toți sfinții. Birocratizat până în cele mai mici detalii, sistemul nostru sanitar este un iad de care trebuie să te ferești cât poți.

Magda Vasiliu spune așa:
”Vlad, baietelul meu a fost diagnosticat cu cancer acum 3 luni. De atunci sunt cu el la tratament in italia, o tara care l a primit instant. INTERNAREA DE URGENTA A COPILULUI MEU NU A FOST CONDITIONATA DE NICIUN ACT!! Vlad a fost internat, diagnosticat si a inceput chimioterapia fara sa am initial niciun document. Abia apoi m au intrebat de cardul european… Le am spus ca nu l am, dar il voi avea si ca ii rog sa nu opreasca investigatiile…Functionarul de la ghiseu mi a raspuns simplu… "Doamna, copilul e tratat oricum… Nu conditionam tratamentul de chestiuni birocratice! Stati linistita!" Si, am stat linistita, gandidu ma ca si in tara mea exista solutii decente pt astfel de situatii in care nu doresc nimanui sa se afle… Dar, a venit momentul in care am solicitat un concediu medical pentru ca nu am altfel cum sa mi insotesc copilul la analize, nu ma pot interna cu el din trei in trei saptamani, nu l pot ingriji dupa chimio, cand suferinta lui este cumplita… Medicul meu de familie, caruia nu i am cerut niciodata nici macar o adeverinta, a ridicat din umeri- legea noastra zice ca trebuie sa vin personal la cabinet. Deci, nu ma poate ajuta… Aflu apoi ca e nevoie de un aviz al directiei sanitare din Bucuresti, unde ar trebui sa ma prezint tot personal… Deci, nu se poate… Legea noastra este facuta de niste cretini, pentru niste idioti ca mine, care spera in dreptate, intelegere si bun simt! Cand italienii ii fac copilului meu analize din trei in trei zile ca sa se asigure ca e totul ok, Romania, tara mea, imi cere acte peste acte, avize si documente traduse, legalizate etc..Exista un teanc de hartii de la spitalul din Roma care atesta diagnosticul cumplit, toate parafate de somitati in oncologie pediatrica. Statul roman, conform unor legi de rahat, vrea aviz de la un oncolog din Romania!!! Adica, un aviz formal, fara valoare medicala, pt ca acel oncolog evident, nu va vedea copilul… N are cum! Pt ca nu sunt cretina sa l port prin aeroporturi, avion si cabinete medicale cand starea lui e una la limita! Nu am vrut sa l expun pe vlad, nu vreau compatimire si nici mila! Nu am nevoie! Am nevoie doar ca cineva cu putere de decizie sa schimbe niste legi restrictive, facute parca la misto, interpretabile si care nu l ajuta pe cetateanul idiot ca mine, care cotizeaza zeci de ani degeaba! Pentru ca sunt sigura ca la fel ca mine au patit o multime de alti parinti, care in momentul in care pleaca sa si salveze copilul, nu se gandesc la birocratie, legi si chichite administrative care oricum n aduc nimic bun.”

Înțeleg ce vrea să spună și mă înfior. Este strigător la cer. Știu cum este să stai cu copilul de două luni în brațe la o coadă uriașă, într-un spital din București, unde toată lumea îți tușește în față, iar tu să te rogi de medic să se uite la copil, dar să primești niște priviri acre și răspunsuri în doi peri: ”nu am timp”. Este inuman! Nu o să uit niciodată starea aceea de sclav în care te bagă un spital din România. Nu o să uit cum a decurs prima investigație a piciorușului Nataliei. S-a făcut pe hol, în fugă. Pentru că trebuia să stea pe ceva, pe un pat, pe o masă, medicul ne-a tras de pe hol într-un salon abject. Abia acolo s-a uitat un pic mai bine și ne-a prescris un tratament care nu ne-a ajutat deloc. Absolut deloc. Am avut noroc că mai târziu am ajuns la un medic normal, pregătit, care ne-a ajutat, ne-a sfătuit, ne-a vorbit. Și s-a întâmplat asta nu la stat, ci la privat. La stat nu putea face nimic…

Nu o să uit niciodată poveștile unui tată care cu ochii în lacrimi îmi spunea despre copilul său ce avea cancer. Mi se plângea că nimeni nu-i explica nimic. Nu s-a găsit niciun medic care să stea de vorbă 10 minute cu el. Să-i spună ce boală are, cum se manifestă, ce îi așteaptă pe părinți, de ce trebuie chimioterapie, când va fi nevoie de operație? Nimic din toate acestea. Medicii lătrau niște vorbe și apoi plecau fluturându-și halatul de Dumnezeu pe holurile spitalului. Un tată care avea un pic și claca de durere, dar și de neputință. Medicii pe care i-a întâlnit erau în lumea lor, luau decizii fără să-i dea o informație, o explicație. Sărmanul om era distrus… Norocul lui a fost că a putut să-și scoată copilul din sistemul acesta idiot. Acum îl tratează într-o țară normală, cu medici normali, i se vorbește, i se explică și cel mai important, i se tratează copilul.

Există medici normali, buni, umani și în România! Slavă Domnului! Numai că ei nu au cum să schimbe sistemul. Și ei sunt disperați, să știți! Nu știu cum rezistă, iar asta este cu adevărat o minune. Mă-nchin în fața lor. Partea proastă este că românii nu-și setează corect prioritățile. În loc să ieșim în stradă, să cerem ca banii să nu fie furați din sistemul sanitar, să cerem spitale normale, să cerem să nu mai fim distruși de birocrație, să cerem decență, dar mai ales să cerem nu fim luați în bătaie de joc… Noi ne consumăm în tot felul de prostii, pe niște temele ce nu au nicio relevanță.

Bani există, doar că sunt prost administrați. Doar cei norocoși reușesc să ajungă în Vest sau la un medic bun. Ceilalți… Dumnezeu cu mila!

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleRomânii - campioni mondiali în a judeca și a pune etichete