Sunt cetățean european și am drepturi… O comparație în aprozar

Niște cetățeni europeni din România stăteau la coadă la aprozarul Lidl. Erau două cozi, a câte 5 oameni la fiecare. La o coadă, subsemnatul. De noi s-a apropiat o doamnă cu coșul plin. Era însoțită de un domn. Soțul, probabil. Păreau aproape de pensie sau deja acolo. Deranjată de ordinea lucrurilor, doamna s-a uitat peste ochelarii de pe nas, și-a înfipt mâinile dolofane în șolduri și a vorbit cu voce stridentă: “mai deschideți o casă! Că nu am toată ziua la dispoziție pentru voi!”

Clientul nostru, stăpânul nostru – angajații Lidl au aprins semnul de casă deschisă, iar într-un minut acolo era un om care vindea. Uraaa, și-au spus alți cetățeni europeni în gând. Imediat au sărit spre casa deschisă dând din coate și răsturnând un suport pentru umbrele. Astfel că doamna cu coșul plin, pentru că se mișca mai greu, s-a trezit că se formase altă coadă în fața sa. Ce-i drept, nu mai era a 6-a persoană din rând, ci a patra. Triumfătoare s-a uitat în jur. S-a uitat la soțul ei și… a început să pună obiectele cumpărate pe bandă. Când a ajuns la casă și-a luat din nou aerul supărat: ”of, că tare greu ne mai mișcăm în magazinul acesta, iar nu reușesc să fac nimic pe acasă!” Vânzătorul nu a zis nimic, le-a urat sec: ”o zi frumoasă”.

Arc în timp. Eram undeva în vestul Europei. Stăteam la o casă într-un aprozar european similar Lidl-ului. Dintre cele 4 case din magazin erau deschise doar 2. La prima, vreo 8 cetățeni vesteuropeni, la alta vreo 7. Eu, printre ei. M-am uitat în jur. Chiar dacă aveau drepturi, chiar dacă erau cetățeni europeni, vesteuropenii așteptau cuminți. Atât de cuminți că… le-am făcut o poză. O vedeți sus. M-am gândit atunci, uite, bre, nimeni nu se grăbește, toată lumea are timp, nimeni nu-și cere răstit drepturile. Mai are rost să precizez că nimeni nu s-a băgat în față? Să nu ne încurcăm în detalii.

Am vrut să pun poza aia pe facebook chiar atunci, dar am uitat. Mi-am amintit de episodul cu cetățenii vesteuropeni abia când am observat comportamentul doamnei de la Lidl-ul românesc. Teoretic, avea dreptate. I-a dat dreptate chiar și magazinul, care i-a deschis o casă în plus. Practic, însă, avem o stare de conflict. Un strigăt de nemulțumire, care te scoate din echilibru. Repet, femeia avea tot dreptul european să ceară o casă în plus, doar e cetățean european și are drepturi… Sunt sigur că ați întâlnit o grămadă de astfel de cetățeni europeni în România. Uneori suntem chiar noi cetățeni europeni. Totuși, nu-mi iese din cap coada cuminte și liniștită din aprozarul vesteuropean. Oare oamenii ăia nu știu că sunt cetățeni europeni și au drepturi?

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleSunt eroul Creței cu Ochii Verzi