Sunt eroul Creței cu Ochii Verzi

Când Creața cu Ochii Verzi își dorește ceva… tot universul conspiră să i se îndeplinească dorința. De data asta ea voia să se cațere în spatele meu. S-a uitat la mine cu ochii săi verzi și mi-a zis cu vocișoară de îngeraș:
– Tati, poți să mă iei în spate? Te roooog, iar ochișorii i s-au umezit și au început să arunce scântei.

 

Ca să puncteze mai mult și ca să-mi dărâme ultima fărâmă de rezistență, și-a împreunat mâinile la piept a rugăminte mare, mare, mare. Din momentul în care a deschis gurița și mi-a zis că vrea în spate știam că voi ceda. Trebuia însă să-i fac jocul. Să pară că a reușit să mă convingă greu. Din ce știu eu, iar eu știu bine, fericirea în acest caz este neasemuit de mare.

 

Am luata de umeri și am aburcat-o. Sus, la înălțimea unui tată, lumea se vede altfel. Lumea este la fel de verde în ochii ei. Dar e undeva jos. A privit în spate să vadă dacă toată lumea a observat cât de înaltă este. Cât un tată și încă un metru.

 

Era în vârful universului care a conspirat să se urce în spatele tatălui ei, iar acum era fericită. Complet fericită. Fericirea se citea în ochii ei verzi. Gura se întinse într-un zâmbet plin de victorie și candoare. Iar vântul aranjase o buclă blondă cum niciun pieptene nu reușise să o facă până acum… Era sus, iar tatăl ei o ținea pe umăr.

 

S-a uitat în jos la mine și m-a întrebat:

– Tati, tu poți ridica și o mașină?

– O mașină? Hm, depinde de mașină. Dar cred că există mașini pe care să le pot ridica, mă fofilez eu de răspuns.

– Dar o casă poți ridica?

– Știi, Natalia, casa aia de carton pe care o aveai când erai mică? Mai ții minte de câte ori am mutat-o? Pe aia o puteam ridica fără nicio problemă, i-am zis zâmbind.

– Daaaa, a răspuns ea lung, iar emoțiile și gândurile pline de mirare i se puteau citi pe față.

Nu există copil să nu-i placă să fie dus în spate de tatăl său. Nu există copil să nu creadă că părintele său este un erou din poveste. În acel moment eram eroul Creței cu Ochii Verzi pentru că o puteam ridica pe ea, puteam ridica mașini, chiar și case. Ce contează că acestea erau de jucărie? Să nu ne lăsăm pierduți în detalii…

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleTradiție nord-italiană: absolvenții de liceu/facultate umiliți, înjurați pe stradă într-un ritual bizar și haios