Alăptatul în public

Este suficient ca o femeie să aducă vorba despre asta și vor sări cu comentarii nenumărați pudibonzi, care ne vor spune că așa ceva este inadmisibil în public. Vorbesc de alăptat, desigur.

De ce să consideri acest gest normal, uman, o lipsă de respect? De ce să nu vrei să vezi așa ceva în public? De ce să se ferească? Nene, e un sân, nu e nimic rușinos. Iar argumentul că unele femei o fac tocmai pentru a epata și a se expune, nu ține. Și ce dacă o fac intenționat? Atâta timp cât își folosește sânul pentru a da lapte unui copil, poate să o facă lejer. Fără restricții, fără ocheade supărătoare, fără amenințări și arătat cu degetul.

Nimeni nu se scandalizează când vede un bărbat la gustul gol. Și au fost din ăștia cu miile zilele acestea prin București. Era cald. Este suficient, însă, ca o femeie să-și alăpteze copilul în public, gata, or să sară unii să se dea pudibonzi.

Scriu asta după ce am văzut o dezbatere intensă pe Facebook. Unu, că este o problemă pe care nu ar trebui să o avem. Doi, se pare că este o problemă națională, din moment ce mulți români chiar sunt împotriva alăptatului în public.

Există o categorie de argument care mă face să mă înfior. Dom’le, zic unii, de ce să te expui în public, de ce să-ți arăți țâța, că există atâția nebuni care se uită cu gânduri necurate. Așadar, este problema femeii că unii au probleme la tărtăcuță. Deci, ar trebui să se ferească femeia. În loc să-i punem la zid și să-i ostracizăm pe nemernici, forțăm femeia să se ascundă pentru că, nu-i așa, așa știm noi să fim protectori, forțăm pe cel mai slab să plece/să cedeze. Dacă mergem pe argumentul acesta, hai să interzicem pantalonii scurți, să interzicem fustițele scurte, să obligăm femeile să se îmbrace în negru din cap până în picioare. Deși, știți ce, chiar au dreptate arabii ăia, hai să le îmbrăcăm pe femei în voal de sus până jos. Să nu li se vadă decât ochii. Nu de alta dar sunt atâția nebuni, care se uită la o femeie cu gânduri necurate și vrem să o protejăm.

Este absurd! Nu-mi vine să cred că în 2017 sunt nevoit să scriu așa ceva. Să apăr dreptul unui om de a-și hrăni puiul în public. Nu suntem pudibonzi, suntem ridicoli.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleFocul de tabără