Despre ”chestia asta”… nu se discută. ”Aflați voi când creșteți mari!”

Ok, este o temă tare grea. Sexul și reproducerea explicată copiilor. De fapt, nu este grea, este un tabu, mai ales în societatea noastră. Orice discuție publică despre ”chestia asta” se transformă într-o uriașă păruială pe Facebook. Argumentele sunt pentru fraieri. Și totuși, problema rămâne, cum le explici copiilor ce s-a întâmplat înainte de a fi? Și de ce nu o facem ca lumea?

Fac o paralelă personală. Prima carte despre ”chestia asta” 🙂 , adică sexul între oameni, am citit-o în rusă, când eram deja la liceu. În română, ioc cărți. Era o carte cu puține desene, se numea ”Sexul la microscop”. Erau noțiuni de bază despre corpul bărbaților și femeilor. În școala generală, la Anatomie, despre ”chestia asta” s-a discutat pe fugă, la două lecții separate. O oră pentru băieți, una pentru fete. Tabu, rușine, o să creșteți și o să aflați. De la cine? Din care sursă?

Ce s-a schimbat între timp? Copiii au acum acces la informații de tot felul. La două clickuri distanță pot citi ce poftesc. Nu ai cum să controlezi ce anume.

 

Unele școli, înțeleg, au acceptat educația sexuală. Am văzut niște reportaje în acest sens. Știți ce m-a surprins? Se citea rușinea pe fețele tuturor. Pe fața profesorului, a copiilor. Mă rog, la vârsta lor(erau copii mari, clasa a 7-a, 8-a), în secolul internetului, îmi vine greu să cred că mai există ceva secrete.

Copiii nu se mai confruntă cu o lipsă de informație. Problema este că au prea multă informație. Deci, cum îi ghidezi să știe cum să se protejeze de lucruri false, mituri, tâmpenii de pe internet. Cum să se ferească de pericole?

Cu atâta internet și informație din abundență, copiii sunt oare mai informați? Mai prudenți? Mă îndoiesc.

Citesc pe Facebook și am impresia că societatea românească nu vrea să-și asume nimic. Adulții dau vina pe copii și spun, de regulă: ăștia micii nu au nimic în cap, sunt o generație stricată, pe vremea noastră era altceva… Nimicuri din astea. Nimeni nu recunoaște, bre, noi am eșuat să avem grijă de copiii noștri. Noi, adulții, societatea, suntem de vină că nu putem să-i educăm ca lumea în ce privește ”chestia asta”.

De ce scriu articolul despre ”chestia asta”? Îmi povestea cineva că a discutat cu copilul unei prietene și acesta îi povestise despre ”orgiile” de la liceu. Fără să intru în detalii, nu aceasta este tema articolului, în toaletele din liceul respectiv se întâmplau ”chestii” între elevi. ”Chestii” cam hard. E bine, e rău? Cu ce au greșit părinții ăia, dar profii? Ce să facem ca să ieșim din vidul tabuului? Habar nu am, nu sunt de specialitate. Cert este că e ceva în neregulă, iar ascunderea problemei sub preș nu este o soluție.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleÎncrederea în forțele proprii se educă