La mulți ani, Creața cu Ochii Verzi!

– Natalia Cojocari, a strigat asistenta și s-a uitat spre bărbații adunați la etajul 3 al maternității. Niciunul nu răspunse.

– Natalia Cojocari, a insistat asistenta privind nedumerită. Chiar nu este nimeni?

Ba era cineva, eram eu, dar cuvintele ei au ajuns la mine ca din altă lume. Apelul îmi era adresat mie, cel care se simțea ca un leu în cușcă. Un milion de gânduri îmi năvăliseră în cap. Nu mai judecam normal de la emoții. Așa că am procesat greu numele anunțat: Natalia Cojocari… Fetița mea… Daaa, pe mine m-a strigat… Unde e?

Pe asistentă am ajuns-o pe scări. Zburasem în sus, câte 3-4 trepte.

– Eu! Eu sunt tatăl. Vreau să o văd, am strigat gâfâind.În niște cârpe de spital se foia ceva mic. Asistenta, o femeie zdravănă, cu ochelari pe nas, le-a desfăcut cu grijă. M-am uitat înăuntru și mi s-a oprit respirația. O păpușă vie mă analiza atent.

(I-am povestit de mii de ori momentul Creței Ochii Verzi, iar ea m-a ascultat de fiecare dată cu gura deschisă și apoi m-a rugat să-l povestesc de alte mii de ori.)

Bebelușul din cârpele de spital avea mânuțele arcuite, întinse în sus, era foarte micuț, dar nu părea neajutorat. Dimpotrivă, avea acea atitudine care îl face pe un om să pară foarte puternic. Gurița era acoperită de niște lichid sau salivă, așa că nu i-am văzut buzele arcuite. În schimb, m-au frapat ochii. O pereche de ochi mari, uriași se uitau țintă spre mine. Mă vedea? Mă urmărea? Știa cine sunt?

Nu avea cum, evident. Nu putea să mă vadă, să mă analizeze, să mă urmărească, dar aceasta era senzația. Eu mă uitam la ea, ea se uita la mine. Nu știu cât a durat. Poate o secundă, poate 10 minute. Timpul încetinise. Asistenta a fost cea care a rupt ”conexiunea”, a învelit-o și mi-a zis că o duce la nou-născuți. Mi-a fost ciudă pe femeie, dar trebuia să respect regulile.

M-am întors la așteptat. Am intrat pe holul etajului 3 alt om. Eram tată. Am realizat că privirea a doi ochi uriași stabilise o conexiune imposibil de rupt.

De 5 ani sunt alt om. De 5 ani învăț învăț să privesc furnicuțele cu alți ochi. De 5 ani fiecare lucru este absolut nou. De 5 ani născocesc nume pentru toate pisicile întâlnite pe stradă. De 5 ani sunt cel mai mare erou al tuturor timpurilor: eroul Creței cu Ochii Verzi. De 5 ani învăț că viața este minunată și că sunt nemuritor.

Fetița mea cu ochii verzi, la mulți ani!

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleSunt mare, am 5 ani, iar viața este minunată