În biserică

Relația noastră cu biserica este ocazională. Nu suntem nici habotnici, nici atei. Cumva pe la mijloc. Cam ca Ion Creangă. Cam ca mulți români. Mergem la biserică din an în Paște sau la ocazii: nunți, botezuri… Cu toate acestea, Creața cu Ochii Verzi este destul de interesată de Doamne-Doamne, de biserică, de religie. Presupun că a auzit vorbindu-se, a făcut tot felul de conexiuni și acum întreabă. Întreabă multe chestii.

Nu vrem să o restricționăm sau să îi dăunăm gândirii proprii, așa că, dacă întreabă, răspundem, dacă vrea la biserică, mergem. O înțeleg perfect. Am avut și eu momentele mele bisericoase. Când eram foarte mic, prin clasa 1, mergeam duminică de duminică la biserică, în altar, în strană. Trăgeam clopotele, eram fascinat de lumea asta. Prin a 3-a mi s-a luat, dar asta-i altă poveste. Oricum, nu regret, a fost frumos!

 

Drumul nostru cel mai scurt spre parc trece pe lângă o biserică. De fiecare dată când mergem pe acolo, intrăm… Creața cu Ochii Verzi pare surprinsă fie de liniște, fie de ”muzica” din interior. Și de fiecare dată se uită cu multă, multă curiozitate la ce se întâmplă.

 

Ultima dată, m-a întrebat: ”tati, oamenii de ce pupă tablourile?” M-am abținut să nu râd, doar e o întrebare serioasă. I-am sugerat să se ducă la femeia care vindea lumânări.

– Bună ziua, mă scuzați vă rog, știți de ce oamenii pupă tablourile?, a întrebat-o Creața cu Ochii Verzi.
– Poftim?, femeia auzea mai greu sau nu a înțeles bine întrebarea.
– De ce pupă tablourile?, a repetat Creața cu Ochii Verzi, făcând un pas mai aproape ca să se facă auzită.
– Că așa trebuie, a zis femeia, iar apoi s-a întors la mine și mi-a spus, dar ce curioasă este.
– Da, este, i-am răspuns eu.

Creața cu Ochii Verzi părea nelămurită și cumva dezamăgită de răspuns. Tot nu pricepea. Ne-am luat rucsacurile și am plecat. Pe drum, am încercat să-i explic. Sfinți, oameni buni, icoane, Dumnezeu… După ce am tot povestit, m-a lovit cu altă întrebare:

– Dar nu se îmbolnăvesc? Pe tablouri sunt microbi și nu trebuie sa pupi cu buzele…

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleAm fost cu Creața cu Ochii Verzi la Festivalul ”George Enescu”