Jos mâinile de pe… Baltag, romanul!

În sfârșit îmi place și mie o dezbatere de pe Facebook-ul românesc. Discuția dintre cei care sunt pro sau contra prezenței Baltagului în școli a măturat restul dezbaterilor. Știți voi, renumitul roman al lui Sadoveanu… Am cititori deștepți, sigur știți. 🙂 Totul a pornit de la profesoara Cristina Tunegaru. Aceasta a spus următoarele:

Postarea s-a viralizat, iar acum lumea se dă cu părerea. Să se dea, dom’le. Este minunat că oamenii vorbesc despre literatură și mai puțin despre banii Simonei Halep sau despre crize guvernamentale. Să ne păzească Sfântul de dezbateri pro sau contra vaccin… Cum am zis, dezbaterea este pe gustul meu, chiar dacă eu consider eventuala interdicție a Baltagului profund aberantă.

Nu vă supărați pe mine că folosesc cuvinte tari. Dar când sunt tranșant vreau să spun lucrurilor pe nume. O respect pe profesoara Tunegaru. Pare să fie un om care judecă, un specialist la locul său. Cu toate acestea, cred că aici a luat-o hăisa pe arătură. 🙂 Deci, nu sunt de acord și pace cu argumentele sale.

Este adevărat că elevii mici trebuie păziți de violențele verbale, fizice care îi înconjoară. Dar nici să-i ții într-un glob de cristal și să le interzici accesul la un roman citibil. În cazul meu Baltagul a fost mai mult decât citibil. M-a intrigat, m-a ținut în suspans, m-a făcut să mă întreb ce urmează… Un veritabil detectiv. Spre deosebire de Frații Jderi pe care l-am chinuit, pe acesta l-am halit imediat. Nefiind un critic literar, mă bazez doar pe simpla plăcere pe care mi-a oferit-o cititul. Așadar, spre deosebire de multe alte prostii pe care școala mi le-a băgat pe gât, Baltagul a fost… supercool.

Acum să revenim la copiii de azi și la dezbatere. Am văzut multe alte discuții ridicole pe Facebook în spiritul, hai să interzicem că e cu violență. Unii se plângeau că e prea multă violență în poveștile românești. De parcă în cele străine nu există. Dom’le, oare literatura este de vină pentru violență? Oh, nu!

Să-l interzicem pe Ion Creangă. Doar Nică a lu Ștefan a Petrei fură, minte, se bate. Violență, nene. Iar poveștile lui Creangă sunt mai înfricoșătoarea decât un film de groază de la Hollywood. Că discutăm de americani, iată o aberație care ne vine de peste ocean. Americanii discută dacă nu ar fi cazul să rescrie Tom Sawyer. Cică e nașpa că are cuvântul ”Negru”. Whaaaaat?

Sunt de acord, copiii nu pot fi expuși unei literaturi dure, care nu are cum să fie înțeleasă. Trebuie să ai o anumită vârstă ca să citești Zola, spre exemplu. Să nu te plictisească și să înțelegi negura umană. Dați voi alte exemple mai bune. Cu toate acestea, dacă Baltagul este explicat, dacă violența de acolo este pusă în context, dacă statutul femeii din acele vremuri este detaliat și pus la zid… De ce să nu le oferi copiilor plăcerea de a citi?

Apropo, Moara cu Noroc este infinit mai violentă și are și scene de sex. Dar de Răscoala ce ziceți? Ha? 🙂

Când o avea vârsta, aș vrea să discut despre literatură cu Natalia. Dacă o să aibă curiozități, o să fiu lângă ea. Sper din tot sufletul să le aibă. Acum citim tot ce prindem din literatura pentru copii. Citesc eu. Ea ascultă și se fascinează sau refuză cutare sau cutare lucrare. Nu insist dacă nu-i place, dacă o înfricoșează anumite povești. Să ferești copiii de literatură, să îi păzești de anumite chestii înseamnă să interzici accesul. Asta mi se pare greșit și absurd. Deci, jos mânile de pe Baltag, romanul. Voi ce credeți?

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleCum am convins-o să-și strângă jucăriile prin casă fără să-mi dau seama :)