O călătorie într-o Toamnă adevărată! (poze)

Una din Nataliile din viața mea mi-a zis: ”Toamnă mai frumoasă ca la noi nu există”. Și are dreptate. Toamnele noastre sunt unice. Le simți lipsa, le duci dorul când ești plecat în străinătăți. De fapt, ca să simți cu adevărat puterea magică a unei toamne trebuie să lași un pic orașul și să călătorești spre feeria de la țară. Acolo este Toamna.

Iar Toamna nu este frumoasă doar vizual, ea are o mireasmă specifică. Toamna miroase a porumb uscat, adus acasă. Toamna miroase a fum dulceag care vine de la iarba uscată aprinsă prin grădini. Toamna miroase a brânză proaspătă de oaie, a must, a murături, a mere parfumate…

Cei care și-au petrecut copilăria în sate îmi vor da dreptate. O mână invizibilă pune pasteluri vii pe copaci, pe câmpuri să bucure ochiul. Cu timpul începi să apreciezi chiar și zilele ploioase, reci de toamnă. Au farmecul lor. Zilele frumoase, liniștite, însorite sunt însă sublime.

Într-o astfel de zi am decis să vizitez Toamna de la sat. Am făcut pozele de mai jos într-o escapadă de toamnă, la țară. Am călătorit cu toată familia. Eu, Maia și Natalia(aka Creața cu Ochii Verzi).

Nu există nimic mai frumos decât toamna la țară. În cazul meu, toamna de la Moldova. Vă las cu pozele, reprezintă mai mult decât aș putea descrie eu.

 

În poză sunt cei trei mușchetari. 🙂 Natalia, Vlad și Alina. Trei verișori zâmbitori și… găinile. Pe undeva prin spate trebuie să fie și un cocoș fioros. Mama îmi spunea că ori de câte ori vine să invite o găină la ”zeamă”, cocoșul se desparte greu de consoartă și trebuie efectiv să se lupte cu el ca să o ia din coteț. Poveștile despre animalele de la țară îi fascinează pe copii… Eu sunt un copil. 🙂

 

În spate, lemnele tăiate pentru la iarnă, când gerul va lua locul zilelor molcome de toamnă. Porumbul este înșirat pe jos, să se usuce, să se pregătească pentru a se transforma în mămăliguță. Iar noi stăm. Suntem 4 copii. Vlad, Natalia, Alina și… Vitalie. 🙂

 

Are tata o fetiță hărnicuță foc, vorba cântecelului. Natalia a ajutat cum a putut. A adunat, a măturat. Aici, de pildă, strângea ceea ce în Cuizăuca, un sătuc din Nordul Basarabiei, se numește ciocălău, plural, ciocălăi. Iar cu accent se zice șiocălău. 🙂

 

Nici verișoara Alina nu a stat degeaba. Ce contează că lopata este mai mare decât ea? Important este ca viitoarea mămăliguță să stea grămadă.

 

După ce a strâns șiocălăi, Natalia este gata să dea o mână de ajutor la mămăliguță. Alina cu mătura, Natalia cu lopata. Ambele hărnicuțe. A se ignora faptul că Natalia calcă aici pe grăunțe. Detalii… Detalii…

 

Vlad s-a alăturat operațiunii ”Mămăliguța”. Între timp, așa cum se întâmplă doar la țară, grăunțele i s-au băgat Natalia pe sub haine. CSF? 🙂

 

După ce sunt aduși de la câmp sau de la deal, cum zicem noi în Basarabia, porumbul(noi spunem păpușoi) este strâns de pe jos, pus frumos la perete să se usuce. Apoi va fi păpat iarna de animale. Asta am făcut și eu. Mă rog, când nu îmi atârna vreun copil de mână. 🙂

 

Habar nu aveți cât de mult te poți juca înăuntrul și pe o caroserie veche, aruncată aiurea. Habar nu aveți. Deci, pentru asta este nevoie de câteva lucruri: caroserie, toamnă, să fii la țară și, cel mai important, să fii… copil!

 

Cum vă ziceam, cocenii trebuie luați de pe jos să nu se strice, să nu prindă mucegai și puși frumos la zid. Mirosul de ”păpușoi” uscat este unic, este mirosul care mi se asociază cu Toamna. L-aș recunoaște dintr-o mie de miresme.

 

Daaaa! Cum altfel? Toamna este despre vie, despre struguri copți. Apropo, în Nordul Basarabiei la struguri spunem… ”poamă”. Îmi place cum sună.

 

Verișoarele zâmbărețe în culorile Toamnei, pe geamul mașinii bunicului. Sunt atât de vesele împreună, iar ochișorii lor povestesc despre fericire mai bine decât cel mai bun poet.

 

Străbunicul Profir și ochii săi de un albastru infinit. Toamna unui om cu o viață frumoasă, dar plină de greutăți, care i se citesc pe față. Tată, bunic și străbunic, Profir este o adevărata carte de istorie. Îmi povestește lucruri pe care le-a trăit și pe care nu le-aș găsi în nicio bibliotecă.

 

Toamna pe uliță. Verișoarele sunt împreună, nedespărțite.

 

Vă vine să credeți sau ba, dar verișoarele au descoperit o… balegă! Au luat câte un băț și au analizat conținutul. Ce părinte poate lupta cu curiozitatea unui copil? Ce copil nu ar fi curios să vadă ce este într-o balegă? 🙂

 

În spate vedeți un tată concentrat și aproape speriat. Oare ce mai pun la cale verișoarele?

 

Vițelușul, care în timpul verii s-a transformat într-un adevărat vițel. Singura ființă care nu se supără că îi zici așa – vițelule. Mă rog, nu știu ce văd oamenii rău și prost în aceste animale. Mie mi se par bune. Pare-mi-se că îl cheamă Marcel, iar la țară, la noi, i se mai spune și buhai. 🙂

 

Am făcut cunoștință cu adevăratul paznic al Toamnei. Are un nume care transcende capacitatea mea de a înțelege ce înseamnă. 🙂 Se numește… Cârpâș. Are un aspect fioros, dar verișoarele s-au jucat frumos cu el.

Mulțumiri speciale artistului fotograf. Maia a făcut aproape toate aceste poze și, spuneți voi, nu-i așa că are mână și ochi? Un talent nativ.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleJocul cu banana de la Cluj vs ”umilirea” absolvenților în public în Italia. Diferențe de percepții