Am fost la filmul Coco, de Pixar. Atenție, schelete și multă… emoție!

M-am dus cu puține așteptări la filmul Coco, ultima realizare Pixar. Ce așteptări să ai de la un desen în care un puști vrea să-l găsească pe un strămoș de-al său, un mare cântăreț din Mexic și ajunge cu cățelul într-o lume a morților?

Schelete, Mexic, morți, musical animat… O combinație cel puțin ciudată. Am mers de dragul Nataliei. Ea se distrează la tot felul de animații, ca orice copil.

Dar pus în fața uriașului ecran de la Cinema City, din AFI Cotroceni, am fost uimit de ce au putut să facă animatorii de al Pixar dintr-un scenariu atât de ciudat și sec. Oaaaau! Emoție. Au stors emoție pură din oase și schelete. Asta au făcut.

Atenție, spoilere!

Abia la finalul filmului te lămurești de ce se numește Coco. Practic, animația este despre familie, despre relația tată – fiică. Despre calea pe care copiii și-o aleg în viață. E un film frumos, plin de emoție, cum am zis. Afli povestea unui tată care este nevoit să-și părăsească familia, fetița mică, soția și nu mai reușește să se întoarcă pentru că… moare. Momentul este destul de emoționant și am auzit multe suspine în sală. Natalia a plâns încetișor. Mi-am dat seama de asta când și-a ridicat ochelarii 3D să-și șteargă lacrimile. S-a lipit de mine. Am luat-o de pe fotoliul ei în brațele mele și am îmbrățișat-o. Eram topit. Știam exact ce simte, nu trebuia să o întreb nimic.

Cântecelul pe care tatăl din desen i l-a compus fetiței sale este mai mult decât frumos. Te mișcă. Nu trebuie să fii tată de fetiță ca să te emoționezi. Iar eu sunt tatăl Nataliei. Natalia a plâns și în momentul în care tatăl se desparte de fetița sa. Aici am plâns și eu… Dacă vă puteți închipui, am dat apă la șoricei la povestea unui schelet animat.

Ne-a plăcut filmul și îl recomandăm celor cu copii, celor fără copii… Contează mai puțin. Toți avem sau am avut o familie, iar filmul acesta este de familie. Poate de asta are notă mare pe IMDB.

Ps: Ne-am făcut și o poză în stil mexican înainte de film, ca să intrăm în atmosfera animației.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleVlogul de luni de pe COJOCARI.RO: ”cu rolele, în parc!”