Zâmbete pe patine

Momentele fericite din viață sunt acestea. Am luat-o de mânuță pe Natalia și am mers să patinăm. Superba mea Nati a început un pic mai timid, dar apoi, după 3, 4, 5 căzături, a reușit să patineze fără mari probleme.

Nati s-a stabilizat pe patine, a învățat să meargă fără să fie ajutată de mânuța mea, apoi a făcut ochii roată în jur. A văzut imediat o potențială amică. ”Vrei să fim prietene?”, a întrebat-o pe o fetiță.Răspunsul a fost afirmativ. Și, uite-așa, m-am trezit că patinez cu două fetițe mici. Dar nu pentru mult timp. Grupului nostru i s-a lipit un băiețel care ținea o focă de urechi și, uite-așa, m-am trezit că patinez cu 3 copii și o focă. Știți voi, foci din alea care te ajută să-ți menții echilibrul pe gheață.

Dar lucrurile nu s-au terminat aici. Natalia l-a oprit pe instructorul de patinaj să-l întrebe de ce a mers atât de repede pe lângă ea, că a speriat-o. Și, uite-așa, m-am trezit că patinez alături de două fetițe, un băiețel, o focă și un instructor de patinaj, fost hocheist. O adevărata manifestație publică pe gheață. 🙂

Natalia conducea această grupare de patinatori. Eu eram în coadă. Cum mă simțeam dat la o parte, am decis să mă impun și să arăt cine este tatăl. Am cerut să fac o poză cu fetița mea. A durat puțin și, după aia, manifestația publică și-a continuat lunecarea… Cum zâmbește cu mine în poza de mai sus, nu a zâmbit cu nimeni. Asta mi-a fost suficient. Nu am mai căutat atenție. Am mers în spatele cinstitei adunări fără prea mari mofturi.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleVlogul de luni pe COJOCARI.RO: despre cum ne-am distrat(foarte tareeee) cu biclele în parc!