Cum a învățat Natalia limba rusă?

Natalia vorbește rusește. Până și pentru mine este o mirare. M-aș fi așteptat să nu cunoască o boabă. Acasă nu vorbim rusa, televizor în rusă nu avem, în București se vorbește doar româna, din fericire… Și, totuși, s-a întâmplat să învețe.

Eu, de pildă, am învățat rusa de la televizor și din lecturi. La școală nu am prea făcut, pe stradă nu aveam cu cine vorbi. În satul meu era un singur rus.

Am făcut chiar și transmisiuni în direct, în rusă, pentru o televiziune din Ucraina. Așadar, pot spune că știu ceva rusă, nu că m-ar fi ajutat la multe, în afară de faptul că am citit Tolstoi, Dostoievski, Bulgakov și mulți alții pre limba lor. Alt avantaj ar fi că am avut acces la filme, documentare în rusă și, uneori, mi-a fost mai ușor să mă descurc prin Europa. Aparent, rușii sunt peste tot. În special, în Est.

Dar, ca să nu fiu negativist, voi spune că orice altă limbă pe care o știi în plus te face mai deștept, îți deschide orizonturi, te ajută să înțelegi alte culturi. Așa că am zis la un moment dat, de ce să nu-i transmit Nataliei bagajul acesta de informații? Ar fi păcat să nu știe ce știm noi. Parcă mă vedeam peste ani întrebat de Natalia: tati, dar dacă știi rusa, de ce nu m-ai învățat și pe mine?

Să vedeți cum am făcut…

Copiii de azi stau foarte mult pe tablete, mai ales la desene. Ca să îmbinăm utilul cu plăcutul, am căutat pe youtube desene rusești, din copilăria noastră. Doar că erau cam puține și foarte vechi. Natalia a descoperit din recomandare în recomandare, pe youtube, alte desene rusești. Celebrul Masha și Ursul a fost doar începutul.

Adevărul este că altfel nu reușeam să o fac pe Natalia să fie interesată de învățarea limbii ruse dacă rușii nu se pricepeau la animație. Masha și Ursul este un fenomen global, desenul fiind extrem de distractiv pentru mici și mari. Natalia ne tot întreba ce zice Masha, ce zice Masha? Noi îi spuneam și, uite-așa, azi a învățat două cuvinte, mâine – nouă, până când a ajuns să poarte discuții rudimentare în rusă.

Atunci am descoperit că are o capacitate impresionantă de a absorbi lucruri noi. Un aspirator, nu alta. Când a mai crescut un pic, a început să se uite la alte desene rusești. Apropo, le recomand. Sunt bestiale. De pildă, Fiksiki. Au și varianta în engleză. Este un desen minunat. În afară de faptul că Natalia și-a perfecționat rusa, desenul o învață o groază de lucruri despre lumea înconjurătoare. Cum funcționează un frigider? De ce sună telefonul? Și tot felul de informații pe care le asimilează în joacă. Bine făcut desenul, foarte instructiv.

Alt desen la care se uită cu interes: Barboskiny. Este despre o familie de cățeluși care au tot felul de probleme de relaționare, comunicare și pe care și le rezolvă la final. Și acest desen este foarte bun. Cu o morală puternică.

Așadar, Natalia mea vorbește rusa. Nu e o rusă perfect literară, dar se descurcă. Nu știam unde îi va folosi, dar, vara trecută, în Turcia, în vacanță, nu erau copii români cu care să se joace. Deloc. În schimb, hotelul era plin de ruși cu copii cu care a putut să comunice. S-a descurcat grozav.

Acum am trecut la limba engleză. Face salturi uimitoare. Peste un an va vorbi și engleza la cât de repede o asimilează.

Copiii voștri ce limbă străină au învățat?

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleUn îngeraș