Faceboosclavagia

Fenomenul Facebook ne-a bulversat viețile. Comunicarea ni s-a schimbat radical de când Zuck și-a inventat mașinăria sa virtuală. Dacă mâine s-ar gripa rețeaua, am avea impresia că ne-am întoarce la epoca de piatră a interacțiunii. Așadar, jos pălăria, Mark! Ai dus comunicarea interumană pe noi culmi tehnologice.

Dar, ca orice chestie inventată de oameni, șmecheria asta de rețea are două fețe. Pe prima am concentrat-o în câteva rânduri mai sus, fața albă și frumoasă. Există, însă, și fața neagră sau, ca să nu fiu prăpăstios, gri.

Facebook ne-a transformat într-un fel de sclavi ai săi. Sclavii comunicării și informării de pe Facebook. O iluzie comunicarea de pe Facebook în condițiile în care se desfășoară în baza unor algoritmi necunoscuți, care se schimbă de la o zi la alta.

Din punctul meu de vedere, este extrem de grav și dubios faptul că pe Facebook nu ai controlul comunicării cu alți oameni și a informării, chiar dacă ți se spune exact contrariul la fiecare mesaj al companiei.

De pildă, valurile de blocări/banări din ultima vreme. Unii se plâng că au fost blocați mai întâi pe o zi, pe urmă pe o săptămână, apoi o lună… Sunt două sau câteva teorii care explică fenomenul blocării/banării. Unii suspectează că există o serie de trolli plătiți de Dumnezeu știe cine să caute în feed-urile lor cuvinte care nu sunt în conformitate cu standardele Facebook, să raporteze masiv, iar Zuck să le blocheze conturile. Alții consideră că ar fi vorba de niște roboței care fac asta.

Orice ar fi explicația, Facebook nu mai pare un teren sigur. Te simți ca pe nisipurile mișcătoare. Regulile se schimbă de la o zi la alta. Nu ai controlul, nu știi ce fel de informații ți se bagă în feed, în bază căror raționamente algoritmice? Ceea ce este aproape diabolic. Să controlezi informația care vine la om? Uuuu, asta este deja dictatură, Orwell.

Partea proastă este că nu poți face nimic.

Mda, dar nici să stau cu mâinile în sân nu pot. Așadar, io am decis să public, să postez mai mult pe acest blog/vlog. Fie și o poză, fie și un status, iar linkul cu postarea să-l distribui pe Facebook. Chit că reach-ul va fi mai mic. Îmi asum asta. Nu vreau să fiu sclavul definitiv și irevocabil al Facebook.

Dragi cititori ai blogului cojocari.ro, trebuie să știți, că s-ar putea să nu vă apar prea des în feed-ul vostru, pentru că Facebook, aparent, nu iubește linkurile de pe bloguri. Dar să știți, sigur mă găsiți aici, pe cojocari.ro, blog și vlog de familie, cu postări zilnice, de luni până joi, când lumea consumă bloguri și vloguri. Facebook-ul a fost un salt uriaș, dar a devenit extrem de puternic și te controlează în totalitate.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleRecomandare de film pentru weekend: ”Banditul Whiskey”