Andrei Gheorghe și lecția de libertate

Cred că eram pe la mijlocul anului 2 de facultate la Chișinău, când profesorul Bohanțov(domnul Bohanțov era înaintat în vârstă, dar mai tânăr la suflet decât toți studenții săi) ne-a zis că ne băgăm picioarele în ele de teorii ale jurnalismului și că ar trebui să mergem sus. Sus era laboratorul nostru de jurnalism. Aveam acolo una sau două camere, un televizor, un casetofon… Pe noi ne interesa televizorul de data asta și o emisiune ciudată.

”Se numește 13/14, este cu un tip, Andrei Gheorghe, o să vă placă, este cam slobod la gură, dar e liber și asta contează”, ne-a spus bătrânelul Bohanțov, cel mai tânăr dintre toți studenții săi.

”Mergeți cu mine să vedeți emisiunea, lăsăm teoria pentru altă dată. Este un moment important și controversat din media românească”, a adăugat tânărul Bohanțov în timp ce așteptam liftul care ne ducea la etajul 8 sau 9, nu mai țin minte. Domnul Bohanțov mai făcea din astea. Încerca să ne prezinte oameni importanți, oameni care au ce să spună. Voia să ne deschidă mintea, iar noi eram niște ignoranți. Asta eram…

Am ajuns, a pus pe PRO TV și am prins momentul. Un tip vorbea la radio, în direct, iar alt tip mergea și urca niște scări, deschidea niște uși și tot mergea. Și tot mergea. Sper că memoria nu-mi joacă feste. Tipul care mergea era ușor aplecat din spate, uscățiv, cu părul tuns scurt, o cămașă cam largă, dar la modă prin 2003. Era foarte hotărât și cumva arogant în mersul său. Profesorul Bohanțov ne explica între timp: ”jurnalistul pe care îl vedeți a avut curajul și libertatea să recunoască faptul că a fumat marihuana. Iar acum se întoarce la radio de la o discuție cu procurorul. Discuția cu procurorul a avut loc chiar în timpul emisiunii sale.”

Noi eram fascinați, dar și contrariați în același timp. A fumat marihuana, adică, droguri, iar profesorul Bohanțov ne spune despre el? De ce? Ce o fi cu tipul acesta? Cum să recunoști că ai fumat marihuana, chiar dacă ai fumat? De ce îl urmărim? Întrebările au avut un răspuns în secunda în care Andrei Gheorghe a ajuns în fața microfonului și a început să vorbească la radio. Am înțeles că era liber, că avea păreri, că știa să și le argumenteze, că viața lui este a lui și și-o trăiește așa cum poftește. Asta în ciuda controverselor și a tuturor părerilor din jur. El chiar părea să fie un om liber în judecată și în acțiuni. Chit că acestea îi scandalizau pe unii.

Pe atunci nici că bănuiam că o să trec Prutul, că o să fac ceea ce fac astăzi, că o să fim… colegi. Cred că emisiunea aia, momentul acela a fost o cărămidă destul de importantă în clădirea unor decizii în ceea ce mă privește. Nu o să fiu niciodată la fel de liber ca Andrei Gheorghe. Mi-e frică de controverse. Cred că pun prea mult preț pe ”dar ce o să zică lumea?” Nu am avut ocazia să stau de vorbă prea mult cu el. Dar aseară, când am aflat, am regretat asta. Nu știu dacă i-ar fi plăcut povestea mea…

RIP, Andrei Gheorghe…

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleAm păcătuit, în copilărie mă duceam mâncat la împărtășanie! :)