Copiilor le plac poveștile de groază (Vlog cu Nati, inventatoarea de povești horror)

De când mă consider adult, poveștile copiilor mă sperie. Când eram copil, însă, nu aveam nicio frică să ascult și să citesc cum burta lupului era spintecată. Nici gând să mă sperii că un copil era mâncat de Baba Cloanța. Faptul că Făt Frumos își taie din picior ca să hrănească pe cineva era la fel de firesc precum somnul de prânz.

Nu-mi explic resorturile psihologice ale adulților, dar se pare că suntem mai sensibili la tot felul de căsăpiri, omoruri și nenorociri, chit că e o poveste. Când se întâmplă să-i citesc Nataliei câte o astfel de poveste, îi modific conținutul de groază. De multe ori o fac pentru mine. Cât să țâșnească sângele din zmeu ca din Fontana di Trevi? Este un tablou puțin pitoresc. Dar Nati nu are nicio problemă. Ba mai mult, sesizând schimbarea, că am dres povestea pe parcurs, mă corectează. ”Tati, aici ursul nu trebuie să o lovească pe vulpe, iar ea, șmecheră, să se prefacă liniștită și că nu o doare?”, îmi spune Natalia ușor deranjată că atentez la bunătatea de poveste horror.Se pare că ăștia micii trec cu mai multă ușurință peste astfel de scene. Este surprinzător cât de mult le place horrorul. Eu nu aș putea citi așa ceva, nici să mă tai cu fierăstrăul din Saw. Probabil că ei încă nu fac diferența dintre realitate și ficțiune, dintre bine și rău. Ce le mai place când se prăbușește lupul ăla rău direct în foc, să ardă cât mai tare.

Ar mai fi o explicație. Poveștile care au conținut dur(că există și povești cuminți, preferatele mele) îi pregătesc pe copii de viață. Nu de alta, dar așa învață și ei să se păzească.

Apropo, Hitchcock avea o teorie foarte interesantă când explica dorința oamenilor de a se speria, el vorbea despre plăcerea de a se uită la un film horror. Spunea că atunci când sunt mici, copiii sunt speriați de părinți în joacă. Mama își ascunde fața cu palmele, apoi și-o descoperă și face ”buh”. Copilul trăiește spaima, dar își dă seama că e mișto, că e o senzație tare și mai vrea.

Tare bătrânul Hitchcock, dar mai tare este fetița mea, Natalia, care are o imaginație incredibilă. Nu mai are nevoie de povești de groază. Și le inventează de una singură. Să vedeți ce-i dă prin cap. 🙂

O auziți și o vedeți în vlogul de luni de pe COJOCARI.RO.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleCum slăbești în... 3 ani? Cu sport!