Povestea celor doi lei… de la spălătorie

Am decis să spăl CojoCar-ul, dar spălătoria la care mergeam în mod obișnuit era prea aglomerată. Așa e de regulă acolo unde se face treabă bună. Și atunci am mers la alta.

– Bună ziua, interior-exterior, vă rog.
– Da, boss, o facem.

Mă uit în portofel. Am suficienți bani. 25 de lei, așa cum scria pe afiș și, evident, șpaga aferentă. Aveam 7 lei pentru șpagă.

Mă uit, băiatul de la spălătorie se învârte pe lângă mașina mea. Se scarpină după ureche. Fumează o țigare. Pe a doua o pune după ureche și se pune să-mi spele mașina. Sărmanul, avea atâta chef, că m-a moleșit și pe mine.

La exterior a mers cum a mai mers. La interior părea că nu mai termină. Cum să vă zic, un melc s-ar fi descurcat mai bine. Se mișca așa cum se construiesc autostrăzi în țara noastră. Peste un secol, în sfârșit, a terminat. Între timp, mă uitam extrem de mirat că spălătoria era pustie. Deși angajatul a spălat mașina extrem de lent, nu se formase nicio coadă în spatele meu.

Deja mă pusese pe gânduri treaba asta, dar m-a trezit băiatul.

– Boss, te costă 30 de lei.
– Păi, zic eu, pe afiș e 25.
– Afișul e vechi, puteai să întrebi și tu cât costă.
– Ăăăă, mbine, mă duc să iau portofelul din mașină.

În timp ce mă îndreptam spre CojoCar, mi-am dat seama că nu am bani pentru șpagă. Doar doi lei. Nu-i dau nimic, oricum s-a comportat execrabil și CojoCarul nu arată prea… spălat. Dar m-am răzgândit. Am scos banii, i-am dat 32 de lei(30 spălarea, 2 lei șpagă) și am revenit la mașină.

Când să ies din curtea spălătoriei, aud niște țipete.

– Hei, hei, șefu'(mă retrogradase de la boss) oprește-te.
– Ce s-a întâmplat, am uitat ceva?
– Nu. Barosane(eram tot mai jos pe scara socială), tu mi-ai lăsat șpagă decât 2 lei?
– Păi… Mai mult nu am. Ți-am zis, eu credeam că mă costă 25 de lei cum scrie pe afiș și…
– Auzi ceva, nenicule(tocmai ce atinsesem ultima scară, nu cred că se putea mai jos), ia-ți banii ăștia și să nu te mai văd pe aici.

Mi-a aruncat cei doi lei în brațe, a făcut stânga împrejur în șlapii lui uzi și s-a dus… înjurând și urlând prin curtea goală că clienții își bat joc de el, că a ajuns să primească șpagă doi lei.

Morala? Nu există nicio morală. Ăștia suntem. 🙁

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleNuntopatologie...