Am fost la Orheiul Vechi. Poze și Vlogul de luni

Spre marea mea rușine, deși m-am născut și am crescut la vreo 30 de kilometri de acest loc incredibil de frumos, nu călcasem niciodată p’aci.

Orheiul Vechi, este un sit de pe malul râului Răut, un afluent al Nistrului, un loc încărcat de istorie, dar și un loc cu o arhitectură naturală fenomenală.

Ca să repar această greșeală incredibilă, la ultima mea vizită în Republica Moldova, am decis să vizitez zona. Am fost cu familia, iar Natalia mea a fost super încântată. Cărui copil nu-i plac peșterile, poveștile despre istorie(inventate pe loc de taică-su, dar inspirate din fapte reale)?

Mai întâi niște explicații pentru cei care vor să ajungă aici. Locul urmează să fie introdus în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, asta ca să vă faceți o idee despre importanța lui.

Se ajunge relativ simplu. Când vii dinspre Chișinău spre Orhei, pe o șosea foarte bună, faci dreapta la un indicator pe care scrie Orheiul Vechi. Nu aveți cum să-l ratați. Intrați pe o șosea cu niscaiva gropițe, așa că șofați cu mai multă grijă, să nu dați în ele ca subsemnatul. Este un drum ceva mai îngust, asfaltat, fără prea multe gropi, nu vă fie frică. Nu este grav, pe mine m-a furat peisajul și nu am observat-o pe una. 🙂 Drumul o să vă ducă până în localitatea Butuceni. Adică mergeți tot înainte până ajungeți la vechea așezare medievală românească.

De mânuță cu Natalia am luat la picior malul foarte înalt al vechii localități. Acolo e o biserică mai din timpurile noastre. Dar pe voi vă interesează mai mult ruinele, vă asigur. 🙂 Natalia a fost mai încântată de ce-i povesteam, decât de ce vedea. Ca orice copil, se plictisește repede și trebuie să-i ții viu interesul.

Pe scurt, așezarea a fost cucerită la un moment dat de tătaro-mongoli. Apoi românii le-au dat la căpățâne și i-au alungat de acolo. Domnitorii au făcut și o cetate pe care, din păcate, au distrus-o ulterior. Ce a rămas? A rămas situl natural, dar mai ales niște catacombe, niște peșteri pe care le puteți vizita. Arată impresionant. În prezent este amenajată un fel de biserică. Și e bine că îngrijește cineva de acel loc. Intrările sunt gratuite, dar nu se supără nimeni dacă lăsați niscaiva bani.

Peștera are ieșire spre malul râului, așa că priveliștea este spectaculoasă. Am încercat să ignorăm peturile băcate în crăpături. Până la urmă, nu era chiar dezastru. Cel mai mult ne-a bucurat că pereții nu erau scrijeliți cu înscrisuri ale vizitatorilor. De altfel, o să vedeți în vlogul pe care l-am filmat cu Natalia că oamenii bagă fise, monede în crăpăturile peretelui poros. Mda. O tradiție a locului. Natalia s-a uitat și a zis ceva ce m-a lăsat fără replică: ”Dumnezeu este sus, în cer, nu e aici în piatră!” 🙂

După vizita peșterilor, am cumpărat și o bisericuță mică. A fost sculptată într-o pietricică de un băiețel, de Grigore.  Micuțul stătea în soare, la marginea drumului.

Am văzut și un taxi local. O căruță cu un fel de coviltir, pe care scria taxi spre amuzamentul turiștilor.

Mai jos găsiți vlogul pe care l-am filmat cu Natalia în peșteri.

PS: Apropo, nu uitați, acolo va avea loc evenimentul DescOperă – Festivalul de Muzică Clasică în aer liber de la Orheiul Vechi. Am dat și bilete pe acest blog în cadrul unui concurs! 🙂

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleAm găsit Mașina Timpului și am intrat într-un apartament din timpurile comuniste(foto)