Aricică și Veve salvează pădurea(poveste pentru Natalia)

Pădurea era în haos. Toate animalele fugeau care încotro. De spaimă, Aricică a înțepenit și nu putea să facă nicio mișcare. Ținea strâns la piept skateboard-ul lui albastru cu luminițe pe care l-a primit la ziua de naștere de la mătușa și unchiul său.

Se uita în jur și nu-i venea să creadă. Pădurea lui, casa lui liniștită au dispărut. Domnul Mistreț venea cu motocicleta spre Aricică având o viteză mare. Era să-l dea jos, dar în ultimul moment l-a văzut și l-a ocolit.

– Aricică, unde e mama ta?, i-a strigat de sus, din copac, Veve, prietena lui cea mai bună.
– Mama? Păi…
– Aricică, nu sta ca un bolovan! Hai, repede, fugi, că iar arde pădurea!

Lui Aricică i-au dat lacrimile. De obicei, în astfel de situații, Aricică se face ghemotoc și se rostogolește în scorbura de sub pământ. Ascunzătoarea lor în caz de incendii. Așa a făcut și de data asta. Aricica si-a pus masca de oxigen si a inchis ochii.

Când și-au dat seama că au greșit era deja târziu. Într-adevăr, ar fi trebuit să se ducă să-și spună părerea când au fost întrebați și poate Lăcusta n-ar fi ajuns împăratul pădurii. Acum toate vietățile pădurii înțeleg acest lucru. Chiar și Aricică înțelege.

Dar atunci… Atunci erau prea ocupați să facă glume pe seama Elefantului, care era prea gras să ajungă rege. Sau să-i reproșeze Leului că are vocea prea răgușită și s-au săturat de el. A fost rege prea mult. La Iepuraș n-a vrut să se uite nimeni. Au zis, ce să caute ăsta în fruntea pădurii, că e cel mai fricos dintre toți și n-o să știe să se impună, chiar dacă are un suflet bun și e bine intenționat. Au zis că din toată lista n-au pe cine pune pe tron, așa că și-a văzut fiecare de problemele lui și au lăsat alegerea regelui pădurii în plata Domnului.

Și ce să vezi?! Ei n-au mers să-și aleagă regele, dar tot neamul lăcustelor s-a dus. Așa că rege a ajuns lăcusta pe nume Gogu!

Despre Gogu știe nu doar Aricică, știe toată pădurea. E negru la suflet. Nimeni nu l-a luat în serios când acesta a spus ca vrea și el să fie rege. Numai că Gogu avea un plan bine pus la punct. În primul rând, le-a promis lăcustelor, le-a promis tuturor gândacilor că va face în asa fel încât pădurea va fi a lor. Că lăcustele și gândacii vor fi cele mai respectate dintre toate viețuitoarele pădurii. Că trebuie doar să-l aleagă, iar mai departe el stie cum să-i facă pe toți ceilalți să fie sclavii lor. Ei, gândacii și lăcustele, vor trăi în paradis, iar ceilalți vor munci pentru bunăstarea lor.

Așa a ajuns Gogu împărat. Când au auzit noutatea, în prima fază, toate animalele au râs ca la un banc. Apoi, au zis ca e Fakenews. După asta, au alergat să vadă dacă zvonul e adevărat. Și, da! Gogu stătea pe tron cu coroana pe cap.

– Mor, mor! Ce cauți Gogule pe tron?, i-a aruncat Ursul.
– Auuuuuuu! Da, chiar, nu te strânge coroana?, a râs zgomotos Lupul!
– Pf, Pf, Pffff!!! Știi ceva?, să-ți iei repede gândacii tăi și pleacă de aici, Gogule, i-a spus pe un ton de ocară Vulpea!

Veverițele, bursucii, căprioarele se uitau toți, nedumeriți, la Lăcusta care stătea crăcănată pe cel mai important loc din pădure. Și Aricică a ajuns împreună cu Veve. S-au strecurat în față să vadă mai bine. Gogu tocmai servea masa. Cu lăbuțele lui subțiri rupea dintr-o bucată mare de carne. Băga bucățile în gură și mesteca cu poftă friptura bine rumenită.

”Oare ce animal e în farfuria lui?”, se gândi Aricică.

Dar, Gogu își lingea scârbos degetele și nu băga pe nimeni în seama. Ca un rege adevărat, Gogu era înconjurat de slujitori. Un gândac mai grăsun cu perucă blondă îi făcea masaj la picioare, alt gândac roșcat îi masa umerii. Toți roiau în jurul lui pentru ai satisface orice capriciu. Erau o mare de gândaci și lăcuste.

– N-am știut niciodată că avem așa de mulți gândaci și că sunt atâtea lăcuste în pădure. I-a soptit Veve lui Aricică la ureche. Deodată, liniștea a fost spulberată. Gogu a început să se tăvălească pe jos de râs. Animalele se uitau nedumerite.

– Știți ceva!? Acum eu sunt regele și eu vă spun ce sa faceți! Am fost ales prin vot corect sau nu, Leule?

Leul a coborât privirea în pământ.

– Spune, Elefantule, cum scrie în cartea legii? Ce spune codul electoral? Sunt Rege dacă m-a ales majoritatea viețuitoarelor pădurii? Pe tine, Iepuraș-coconaș, nu te întreb, că tu de emoții o să faci pipi! Ha-ha-haaa! Să vă fie clar odată și pentru totdeauna! Eu sunt Regele vostru pentru că m-a ales pădurea! O să munciți zilnic pentru binele și prosperitatea lăcustelor, care vor fi specia supremă. Iar dacă mai stați mult degeaba, o să ne apucam să mâncam pădurea. Avem tot dreptul. Eu sunt Rege, fac ce vreau! Marș la treabăăăăă! A urlat, Gogu!

Lui Aricică i-au trecut toate aceste momente prin fața ochilor. Se întâmpla acum un an. De atunci, în pădure a fost tot mai trist și mai trist. Iarba nu mai reușea să crească, pentru că lăcustele erau nesătule, mâncau tot în calea lor. Incendiile izbucneau de la căldură.

– Aricică! Aricică!, l-a strigat Veve.
– Da, ies acum. Pf, Pf, Pf. S-a terminat? Gata?, lui Aricică îi venea greu să respire de la mirosul puternic de fum.
– Da, iar am scăpa ca prin minune, răsuflă ușurată Veve.
– Veve, trebuie să facem ceva! Trebuie să salvam pădurea!
– Da, nu se mai poate așa. Gogu și haita lui au devenit de necontrolat, spuse Veve scuturând cenușa de pe codiță.
– Veve, să știi că sunt foarte supărat pe Gogu. Îmi vine să mă duc să-i dau una, de să-i sară toți dinții din gură și să vorbească fonfăit toată viața.
– Dar crezi că nu au mai încercat și alții. Lui îi cresc dinții înapoi cât ai clipi! Dacă își rupe o lăbuță, îi crește alta în loc. Devine tot mai rău și mănâncă tot mai mult. Violența nu e o soluție, mai ales în cazul lui. Parcă se hrănește din supărare.

– Hei, voi doi de colo de jos!

Veve cu Aricică au ridicat privirile spre copacul de unde s-a auzit chemarea.

– Sunt eu, Bufnița.
– Bună ziua doamna Bufnița. Ne scuzați că v-am deranjat.
– Veniți mai aproape să vă spun eu ceva, a zis în șoaptă Bufnița, aterizând lângă cei doi. Știu eu cum puteți salva pădurea.

(Va urma!)

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleNatalia a ajuns la 6 ani! La mulți ani!