Italiana Nataliei

După ce a învățat rusa de la desene și a luat cu asalt engleza, Natalia începe să parlească una alta în italiană. Mai ales că ultimele 3 veri a tot fost exilată într-o vacanță prelungită în Italia. Vacanță cam de o lună, așa.

Timp în care este nevoită să vorbească și italiana. Desigur, atât cât poate un copil de 4-5-6 ani. Că, să vezi chestie, italienii ăștia nu știu o boabă românește. 🙂 Ce-i drept nici engleza nu are mare trecere pe la ei.

Acum să vă zic o fază amuzantă cu Natalia și italiana ei.

Eram într-o piață pietruită. O piață obișnuită pentru orașele din Nordul Italiei. Natalia făcea ture cu bicla ei nouă, iar noi o urmăream de la distanță. La un moment dat, în piață își fac intrarea două familii de italieni. Fiecare familie cu câte un copil la purtător, iar fiecare copil cu câte o biclă. Ambii copii erau de vârsta Nataliei, 5-6 sau 7 ani.

Situația perfectă de împrietenire și stabilire a unui contact în vederea jocurilor împreună, și-o fi zis Natalia, care s-a dus țintă spre ei. Nu știu ce le-a spus. Habar nu am cum s-au înțeles. Că italiana Nataliei este încă la început, iar româna ălorlalți copii este puțin probabil să înceapă vreodată. Totuși, vă ziceam, s-au înțeles.

Au început să facă ture prin piață, să dea jos oamenii de pe picioare. Glumesc, piața era goală. S-au zbenguit prin fața uriașei catedrale, apoi s-au dus la părinții celor doi copii și Natalia a întreținut o mică discuție cu respectivii.

Au reînceput turele. Noi, pe margine, îi urmăream. S-au apropiat de noi.

– Mia madre e mio padre, face prezentările Natalia arătând cu mâna spre noi. Copiii italieni se uitau țintă cu ochii mari la noi și nu ziceau nimic.

Noi, ne uitam la ei. Am dat din cap. Un fel de: salut, picilor! Ce era să le zicem? Noroc că ne-a scos Natalia din încurcătură. A pus dosul mâinii la gură, s-a întors pe jumătate spre noi și ne-a șoptit:
– Spuneți, Ola! :)))

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleO zi fericită din viața mea! Vlog