Ne-am trimis copilul într-o tabără de supraviețuire! :)

Natalia a participat la prima tabără din viața sa. Fără telefon, fără tabletă. O tabără de supraviețuire. Iată și dovada, diplomă cu medalie. A meritat-o, frumoasa mea Natali cu ochii verzi.

 

Ce fel de părinți își pot trimite copilul într-o tabără de supraviețuire? Noi, desigur. Mai ales dacă este vorba de SuperTabere. Exagerez când spun că era de supraviețuire. Ce-i drept, au tras cu arcul, dar nu era un arc cu săgeată adevărată, ci cu ventuze. Deci, no worry, Vitalie. E în regulă. 🙂

 

Dar nu a fost doar supraviețuire în tabără. Copiii au fost duși și la muzeu, să afle chestii. Un fel de supraviețuire culturală.

 

Adevărul este că eu nu știu să fac un cort. Natalia, în schimb, știe. Cel puțin asta pretinde după ce a fost la SuperTabere. 🙂

 

Când am auzit că fac cort, mi-am și închipui că vor dormi acolo, că vor veni ursuleții și… Știți voi, chestii de părinți care tremură de frică pentru comoara lor. 🙂

 

Din păcate, au fost și zile cu ploaie. Dar copiii au avut ce face în vila unde au fost cazați.

 

Și dacă tot a plouat, s-au udat până la piele. Ce-i drept în piscină. 🙂

 

Tot în zilele ploioase au jucat un fel de șotron. Cred. Natalia nu a știut să-mi explice.

 

Acum pot să o trimit la munte la cățărări. Uite ce bine ancorată e. 🙂

 

A supraviețuit și acestei probe, deci, bravo, Natalia. 🙂

 

Și alte jocuri în ziua în care a plouat.

Per total, experiența a fost plăcută. SuperTabere a fost super, iar Natalia a supraviețuit fără noi o săptămână. Până la urmă, cea mai mare problemă nu a fost cățăratul, urșii, înotatul, cortul și altele. Cea mai mare problemă a fost despărțirea. Vaaaai, ce dor ne-a fost de ea. Și ei de noi.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleAventuri italiene. Zbor și trafic de țigarete