Am fost cu Natalia la Vrăjitor. ”Vrăjitorul din Oz”, de la teatrul Excelsior

Datorită unei colege drăguțe, care din păcate nu a putut merge, dar care nu a vrut să se piardă biletele, am fost fericitul spectator al unei piese pe care v-o recomand cu multă căldură. Noi am fost iarna asta, dar piesa încă se joacă din ce văd pe site-ul Excelsior.

 

Știam că Natalia o să se distreze. Pentru că Nataliei îi plac poveștile. Mult, mult, mult. Ar fi în stare să stea cu gura căscată să mă asculte înșirând gogoașe la infinit. Ascultă povești despre orice. Uneori mă roagă să-i inventezi despre o pietricică, despre animale, până și despre o creangă sau un fir de păr…

Dar când poveștile sunt spuse de actori îmbrăcați în personaje sadea, înconjurați de un decor simpatic… O simt cum trăiește fiecare moment. Este pur și simplu vrăjită. Apropo de vrajă, s-a nimerit să fie chiar ”Vrăjitorul din Oz”.

 

Dar, se aude gongul. Boooon, boooon și se stinge lumina.

 

Nu vă încurc cu subiectul poveștii, sigur îl cunoașteți. Vă spun doar că în rolul lui Dorothy era Annemary Ziegler. Un adevărat magnet de copii. În ciuda faptului că pe alocuri vocea o cam lăsa, o fi fost de la frigul de afară, Annemary, pardon, Dorothy i-a încântat pe copii. Natalia nu clipea.

 

Dar pentru că e un spectacol în care se cântă, nu am putut să nu observ și voci frumoase, bune, așezate, plăcute, cum nu auzi nici la cântăreți sadea. Așadar, Vrăjitoarea avea voce bună, Sperietoarea la fel…

Sperietoarea, actorul Ion Bechet, m-a speriat cu talentul său. Deși eram la un spectacol pentru copii, tipul ăsta m-a scos din picoteală. Actor supertalentat. Mai târziu am aflat că a jucat și în ”Portretul luptătorului la tinerețe” și că este din Chișinău. Oare o fi vreo rudă cu extrem de talentatul umorist Pavel Bechet? Bun, tare bun.

Dar să revenim la Natalia și la personajele din poveste, care la un moment dat au coborât printre copii, speriați de vrăjitoarele de pe scenă. Nataliei i s-a făcut milă de leul cel fricos și, pentru că l-a văzut pitit, s-a dus la el, iar următorul dialog a părut fix din piesă:
– Leuțule, de ce stai aici, hai, du-te pe scenă.
– Pentru că mi-e frică, i-a zis leul. Vrăjitoarele s-au făcut nevăzute, așa că a urcat pe scenă, lăsând-o pe Natalia în sală, fericită că l-a făcut să reintre în poveste.

Copiii s-au distrat enorm. Merită să vă duceți. Pe bune. E o piesă frumoasă, caldă, atât de bine jucată, cu o Dorothy atât de plăcută, că e păcat să nu le oferiți o ocazie ca asta copiilor. Apropo, nici adulții nu au fost uitați. Sunt glume și pentru ei. De exemplu, la un moment dat, un portar din poveste scoate un telefon mobil și începe să vorbească într-un mod nefiresc și amuzant în același timp: ”sunt doar paznic, trebuie să întreb și eu, Roger, Roger”.

Dar nu vă dau mai multe detalii ca să nu vă răpesc din plăcere. Închei doar cu o fază de la finalul spectacolului, când copiii au putut urca pe scenă să îmbrățișeze personajele. Natalia s-a apropiat curioasă de Dorothy și a întrebat-o: ”pantofii tăi sunt din aur?”

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleMâine merg la întâlnirea cu Absolvenții. Liceul ”Onisifor Ghibu” din Orhei, Republica Moldova