Cum scap de electrocasnicele vechi din casă? Unde le duc? Ce fac?

– Vitalie, cum aș putea să scap de mașina de spălat din casă? Unde să o duc?, mă întreabă o colegă.
– Dar ce are, dragă?
– Păi, am cumpărat una nouă și de asta veche vreau să scap.

Nu este prima dată când mă întreabă cineva ce face cu electrocasnicele vechi. Semn că este o problemă general valabilă. Ce fac cu frigiderul, televizorul, mașina de spălat, aerul condiționat pe care le înlocuiesc cu aparate noi? În acest articol vă dau câteva sfaturi utile în acest sens. Deci, să vedem.

Știu. Prima idee care îți vine în cap, este să duci aparatul la ghenă, să-l abandonezi acolo și te-ai spălat pe mâini. Doar că există două probleme. Unu, de conștiință. Pentru că într-o lume plină de gunoaie tu ți-ai adus aportul perfect la poluare. Un aparat electronic, electrocasnic abandonat e o sursă uriașă de poluare. Felicitări, ai mai omorât un pic planeta, inclusiv pe tine. Doi. Riști să fii amendat de poliția locală. Amenda este de 500 de lei dacă te-a prins omul legii cu televizorul la ghenă.

Așadar, planul acesta ar trebui să pice. Ok? 🙂

Nici varianta chemării cuiva care să te scape de aparat nu merită luată în calcul, decât dacă acel cineva este autorizat să facă treaba asta. Altfel, riști să abandonezi prin intermediar aparatul vechi într-un spațiu public. Vezi punctul de mai sus.

Cel mai simplu este să duci frigiderul la niște puncte autorizate de colectare. Iată unde găsiți cele mai importante puncte de colectare din România. Click aici și aici pentru hărți și contacte.

Ultima soluție, la care puteți recurge dacă aparatul este încă folosibil – mica publicitate. Ce vreau să vă spun? Dacă pui un frigider vechi de vreo 10 ani la vânzare online, s-ar putea să ajuți pe cineva care are nevoie de un frigider, dar nu-și permite un aparat nou.

Vă dau un exemplu din propria experiență. Aveam un dulap de pantofi mai vechi. A venit timpul să-l înlocuiesc. De ce să-l arunc la gunoi? Hai să-l donez cuiva. Adevărul este că nu a vrut nimeni pantofarul meu. Absolut nimeni. Nici online, nici dintre prieteni. Drept vorbind, cine să aibă nevoie de căzătura aia?

Ei bine, l-am pozat pe toate părțile, cu toate defectele și l-am scos la vânzare cu vreo 50 de lei. Când i-am atașat un preț, obiectul a căpătat valoare, iar asta a stârnit interes. Doi studenți au venit la ușa mea și l-au luat. Am acceptat să-l dau cu vreo 20-30. Adevărul este că îl dădeam și cu zece, chiar și degeaba, dacă îmi cereau asta.

O saltea de pat zdrențuroasă, cu niște pete provocate de una bucată copil cu vezica bună s-a licitat cu 20 de lei. Repet, o dădeam și gratuit dacă îmi cerea cetățeanul. Dar valoarea conta și pentru el. Așa că m-am ”îmbogățit” cu 20 de lei. Era fericit că a găsit o saltea atât de ieftină, un pic pătată de pișu. 🙂

O mașină de spălat de vreo 10 ani încă funcțională a fost măritată cu vreo 40 de lei.

Sună cumva ciudat și cam cinic, dar am descoperit că pot recicla vânzând unele produse vechi, care pot fi întrebuințate de oameni ce nu-și permit lucruri noi. Îi ajut pe ei, scap de aparat. Toată lumea este fericită.

Mă rog, mai puțin reciclatorii. Sper din tot sufletul ca după ce își dau duhul la noii proprietari, aparatele vechi, vândute de mine pentru sume ”uriașe”, să ajungă să fie reciclate corespunzător. 🙂

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleDistracție la pârâu. Vlog cu Natalia la munte