Distracție la pârâu. Vlog cu Natalia la munte

A trecut un an de la ultima vizită la râu. Cum care râu? Râul cel montan, vijelios și rece ca apa oceanului Arctic, chit că vizita am făcut-o în plină vară fierbinte. Dacă vreți, devine un fel de tradiție. 🙂

Îmi plac râurile mici. Au ceva frumos, pur și copilăresc în ele. Doar din ele se nasc fluviile și se umplu mările. Îmi plac și pentru că îmi amintesc de râulețul molcom de câmpie de lângă satul meu.

Pârâul ăsta era rapid, era de munte. Eram la cabana aia montană mișto. Coborârea spre râu a fost abruptă. Atât de abruptă, că te uitai de două ori pe unde puneai piciorul ca să nu ajungi prea repede la pârâiașul din vale.

Din fericire am coborât fără aventuri. Căci aventurile ne așteptau la râu. Of, Doamne! Ce lacrimi, ce plânset. Nivelul pârâiașului a crescut brusc. L-au inundat lacrimile din ochii verzi ai Nataliei.

A călcat greșit, i-a alunecat piciorul și a căzut în apa rece ca gheața. Moment numai bun să-și amintească de faptul că este copil și că poate să-și spună oful cu un plâns cinstit.

Dar pentru că nu-i stă în caracter să-și omoare timpul cu lacrimi, Natalia a scăpat repede de ele și ne-am putut bucura de natura frumoasă a munților din Valea Doftanei. Un verde perfect, un aer tăios și un munte demn. Fix de ce ai nevoie ca să-ți încarci bateriile.

Am coborât la râu și a fost frumos. Iată dovada. În vlogul cu Natalia, Natalia bunica, Maia, Marta și Vitalie. 🙂

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleZiua în care Natalia a mai crescut un pic