Să le permitem sau nu copiilor să aibă Facebook, Instagram, Vlog, blog?

Eram dator cu un răspuns la o întrebare. E bine sau ba să ne lăsăm copiii să-și facă vlog și cont pe rețelele sociale? Mai jos este părerea mea. Una pur subiectivă, bazată pe observații personale. Vă rog să o luați ca atare.

În primul rând, este greu să găsesc un răspuns fără echivoc la o asemenea întrebare. Știu doar că nu există nimic bătut în cuie și răspunsul depinde de fiecare părinte, de fiecare copil în parte. Unii părinți vor fi speriați de noile ”realități” virtuale și extrem de precauți în a lăsa copiii de capul lor acolo. Îi înțeleg și au perfectă dreptate. Când ești mereu la muncă, rupt de oboseală și plin de treburi, nu-ți prea arde să-ți iei încă o responsabilitate pe cap. Cea de a vedea ce a mai făcut copilul tău pe vlog, blog, Facebook, Instagram… Și cine știe câte rețele sociale o mai fi.

Cei care îi învinovățesc pe părinți că sunt prea refractari, că nu sunt în pas cu timpurile, că au rămas în urmă, ar trebui să-și muște un pic limbile. Nu e chiar așa.

Dacă vă întreb de ce nu aveți Snapchat, cu ce se mănâncă și de ce nu vă faceți – o să vă uitați la mine cruciș. Ce vreau să zic? Fiind protector, așa cum îi cade bine unui părinte, este absolut normal ca un adult să fie îngrijorat de activitatea online a copilului său.

Pentru că există multe, foarte multe pericole. Fără să știe, un copil poate discuta online cu niște cretini care pot avea niște intenții teribil de nenorocite. Pe de altă parte, un copil îi poate expune pe părinți la, să zicem, niște belele. Să fotografieze/filmeze prin casă, să arate lumii ce bunuri de valoare există acolo. E o invitație pentru persoanele care așteaptă astfel de ponturi.

Deci, pericolele sunt multe și îi înțeleg pe cei care spun un NU răspicat și au tăiat din start orice intenție a unui copil de a avea vlog, blog, Facebook, Insta și alte chestii populare printre copiii/adolescenții de 8-9-10 ani. Io văd partea plină a paharului, dar și avantajele de a lăsa copiii să se exprime online. De ce?

Pentru că așa sunt vremurile. Pentru că așa reușesc să comunice cu semenii lor. Pentru că un copil integrat online, este un copil al anului 2018. Pentru că, până la urmă, un copil ajunge să aibă toate aceste chestii de socializare. Pentru că am auzit de copii care și-au făcut conturi online fără știrea părinților care l-au luat pe NU în brațe. Iar asta este și mai periculos.

Adevărul este că socializarea online îl poate ajuta pe copii. Folosite corespunzător, aceste unelte sunt de mare folos. Un copil comunică mai ușor. Dacă are un vlog, învață niște chestii: cum să comunice în fața unei camere, cum să scrie un script, cum să răspundă unor critici, cum să facă față unor provocări?

Ei, abia aici intervine rolul părintelui. Eu am ales să o iau de mână pe Natalia și să mergem împreună, ușor, pe acest drum. Știu că la un moment dat e posibil să-și dorească să ajungă acolo, în lumea virtuală. Trebuie să știe că voi fi aici să o ajut. Să o sprijin. Să-i spun ce este bine și ce este rău.

Așa cum am învățat-o să traverseze drumul, așa vreau să o învăț să pășească pe acest tărâm virtual. Și pe drum i se poate întâmpla ceva rău, dar sper din tot sufletul să nu fie și am învățat-o multe chestii care să o ajute. La fel fac și în lumea virtuală. O învăț cât pot și ce pot ca să nu aibă de suferit.

Tocmai de aceea am ales să am o pagină de Facebook de familie. Este aici: fb.com/cojocari.ro. Am ales să avem și un vlog împreună, un vlog de familie. Este aici: youtube.com/cojocarivitalie. Iar în momentul în care o să vrea Facebook, Insta… Desigur, o să-i permit. Dar o s-o facem împreună. Să o învăț, să știe ce pericole sunt și că sunt acolo mereu să o ajut.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleVlog pe COJOCARI.RO: Am fost la munte și ne-am jucat cu cățelul