Cum am schimbat un mâner la o ușă în 3 săptămâni?

Așa ceva…

Nu mi-am închipuit niciodată că schimbarea unui banal mâner de la o ușă poate fi o daraveră atât de mare. Chit că este vorba de ușa de intrare în casă. Naibii, e vorba de un amărât de mâner. Cât poate fi de complicat?

Cu gândul ăsta am urcat în CojoCar și m-am îndreptat ambițios către Hornbach. Dar cum nimeni nu a anulat vechea zicală românească ”planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din magazinele de bricolaj”, am început o aventură care s-a încheiat abia duminica asta. Durata aventurii, cam 3 săptămâni.

Să vă povestesc.

Ideea este că mânerul nu mai putea fi folosit, s-a rupt și aia e. Cum ziceam, m-am dus la Hornbach cu ideea să-l înlocuiesc. Am găsit relativ repede raftul de mânere, dar, surpriză. Habar nu aveam care este bun. Prevăzător, am luat mânerul stricat de acasă ca să-mi fie ușor să-l identific. Cum la raft nu era niciun consultant, a trebuit să caut io unul. Consultantul mi-a oprit avântul din prima: ”nu avem așa ceva!” Pana mea, am spus în gând. În voce am întrebat ce mă fac? Mi-a recomandat să merg pe strada Castanilor, unde sunt niște tarabe de chinezării.

Am mulțumit, m-am aburcat pe CojoCar și dus am fost. La Castan am pupat un lacăt cât mine de mare. Cred că piața a fost închisă cu totul. Părea părăsită! Și, uite-așa, s-a terminat prima mea zi de aventură. Era foarte târziu. Am plecat acasă, la ușa fără mâner.

A doua zi, am intrat la MatHaus. Degeaba. Cei trei consilieri de vânzări care se plictiseau mi-au spus fără să se urnească din loc că nu au decât pe stânga, iar eu am mâner de dreapta. Am plecat.

La următorul magazin, un Praktiker, am avut cam același noroc ca la Castani. Era închis pentru renovare.

CojoCar-ul m-a dus la Dedeman. Am ajuns și, surpriză plăcută, băiatul mi-a adus un mâner. S-a jurat că e fix ce îmi trebe și că se potrivește la fix. În culmea fericirii, am plătit și dus am fost. Nu a contat că mi l-a dat într-o pungă lipită cu scotch. 🙂

Abia acasă am descoperit că lipseau elemente din mâner. Ceea ce îl făcea neutilizabil.

Am strâns totul și, cu o falcă în cer și alta în pământ, am revenit la Dedeman. ”Mda, ne pare rău, vă dăm banii înapoi!” Nu, naiba să-i ia. Eu am nevoie de mâner, nu de bani. Dau un regat pe un mâner.

”Dar vă trebuie pe dreapta și noi avem doar pe stânga”, mi-au spus consilierii de vânzări. Cred că am avut în ochi strălucirea aia de dement gata să ucidă pentru că a adăugat rapid: ”sigur există în alte magazine!” M-a trimis la un alt magazin Dedeman. Nu mai știu al câtulea la număr. Cert este că era a treia zi de căutat un mâner.

Ca să nu-mi cumpere cineva mânerul pe dreapta, am mers rapid la alt magazin Dedeman. Acolo era să fac apoplexie.

”Nu știu de ce v-au trimis la noi, dar nu avem”, mi-a spus angajatul, dar nu a terminat vorba că i-am tăiat-o rapid. ”Domnule, nu știu dacă îți pasă sau nu, dar caut un mâner de 3 zile. Am fost în nenumărate magazine. Fă ce poți, scoate-mi din pământ blestematul de mâner că nu mai pot, clachez psihic”, i-am spus printre dinți.

Viața angajatului atârna acum de răspunsul său. 🙂 Norocul său a fost șeful său care a auzit discuția și i-a zis: ”mergi de scoate de pe o ușă de la prezentare și dă-i omului mânerul.”

Cu răsuflarea întretăiată, am luat mânerul, l-am plătit, l-am strâns în brațe și am mers acasă.

Aici, surpriză. Se potrivea… oarecum. Îmi venea să mă dau cu capul de pereți, îmi venea să sparg ușa cu un baros. După 3 zile de alergătură m-am ales cu un mâner pe care nu-l pot folosi.

Am sunat un meșter să-l întreb dacă are cum să taie din metalul mânerului ca să se potrivească. Mi-a zis să-i duc mânerul și mi-l face.

L-am dus, mi-a tăiat, dar, desigur, nu s-a potrivit. 🙂

Trecuse deja o săptămână. O săptămână fără mâner la casă. Nu mă întrebați cum intram în propria-mi locuință.

L-am chemat pe meșter la locul faptei și mi-a promis că vine să-mi repare mânerul la ușă, să se potrivească așa cum trebe… A venit… peste o săptămână.

S-a uitat la ușă, s-a uitat la mâner și mi-a zis: ”domnule, eu cred că trebuie să schimbați ușa”.

A fost momentul în care nu am putut, am scos Kalashnikovul și l-am descărcat în el. Era prea mult pentru mine.

ps: Glumesc. I-am zis doar să-mi taie din mâner atât cât să se potrivească și nu vreau să mai aud în viața mea de mânere. Pur și simplu, vreau să scap de această problemă! Acum am mâner la ușă. Atât!

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleCum am petrecut de Halloween? (Poze)