De ce nu învățăm nimic din cazurile tragice din spitale? (Private sau de stat)

E greu să scrii despre cazul copilului mort la Sanador. Mai ales când ești părinte. Emoțiile te îneacă, judecata ți se întunecă. Groapa Marianelor este o săpătură cu lopățica în nisip față durerea părinților. O operație banală, un copil sănătos și… moarte. Evident că toată lumea este enervată, iar lacrimile părinților curg fluvii.

Explodezi chiar dacă ești de fier.

Pe lângă supărarea că a murit acel copil, știți ce mă mai întristează la acest scandal? Că uităm. Că ne preocupă pe moment. După aia se așterne praful.

Astăzi, de pildă, reacționăm destul de anemic la dezastrul Colectiv, iar în curând o să-l uităm complet. Să vă mai dau un exemplu: mai țineți minte cu ce s-a terminat scandalul bebelușilor care au ars de vii în maternitatea Giulești?

Și la Colectiv, dar și la Giulești ni s-a părut că lumea se prăbușește peste noi. Nu a fost așa. Am trecut relativ repede peste.

Doar că, din când în când, mai apare câte ceva care ne amintește că sistemul sanitar românesc este o bombă cu ceas care explodează și face victime nevinovate!

Înțeleg că suntem latini, suflete fierbinți, ”degrabă vărsătoriu” de furie pe Facebook. Înțeleg. Cu toate acestea mi-aș dori să găsim vinovatul adevărat, iar apoi să urmărim un caz până îl epuizăm cu totul, să tragem toate învățămintele, să ne asigurăm că așa ceva nu se mai poate întâmpla.

Să fim mai nemți.

Dar nu suntem.

Acum văd pe Facebook că mulți anunță cu titlu de descoperire că și spitalele private au probleme. Pe bune?

Mi s-a întâmplat să mă duc la un spital privat și să fiu tratat de medic extrem de urât, să mi se vorbească de sus, iar la reclamație să nu mi se răspundă. Mi s-a întâmplat să mi se greșească analizele. Mi s-a întâmplat să stau la cozi uriașe și la privat. Cineva mi-a povestit recent că a născut la privat și nu i-a fost aspirat bine copilul. A trebuit ca bebelușul să suporte un tratament cu antibiotice. Mi s-au întâmplat și am auzit multe. În special povești triste, doar suntem în România. Așa că nu am cum să descopăr abia acum că sistemul sanitar românesc are probleme, atât la stat, cât și la privat. Știam asta!

Dacă mi se permite o comparație. Este ca și cum aș avea un Porsche, dar aș fi nevoit să merg pe drumurile noastre. Desigur, pot ”zbura” cu mașina, dar pe unde? Că tot prin România circul. Așa e și cu spitalele private. Nu e ca și cum ai intra în unul și, deodată, te-ai teleportat în Germania. Nu, frate, rămâi în România.

De aia zic, bine ar fi dacă am putea, ca popor, să pornim de la un caz concret, să stabilim vinovatul și să învățăm ceva. Incendiul pornit astăzi o să se stingă. O să rămânem cu cenușa. Asta până la următorul caz din care o să ne alegem doar cu postări pe Facebook. 🙁

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleBunicii și Natalia(Vlog: Așteptându-l pe Bunicu')