În căutarea timpului pierdut… de joc cu Natalia(Vlogul: Căsuța Piticilor)

– Merg acasă să mă joc cu tati, le zicea zilele trecute Natalia unor copii cu titlu de mândrie, asta în timp ce eu trăgeam cu urechea.
– Și cum vă jucați?, a fost curioasă o fetiță de vârsta Nataliei.
– Tati face glume cu mine.
– Glume? Ce fel de glume?, nu s-a lăsat fetița.
– Știți voi, mă aruncă până la tavan, mă ține de picioare cu capul în jos, dansăm.
– Aaa, au răspuns copiii în cor.

Natalia se simțea importantă. A reușit să-și uimească audiența… cu tatăl ei. 🙂

Să-ți uimești colegii în anul de glorie 2018 este mare lucru.

Pe vremuri, treaba se făcea simplu. Era suficient să le spui că ai mâncat un Mars și erai eroul școlii.

Pe vremuri, un radio portabil micuț, cu antenă, te făcea președinte de țară. Iar dacă mai aveai o gumă în buzunar – erai dictator absolut. Puterea ta era nelimitată.

Astăzi, când au de toate, copiilor le este greu să-i uimească pe alții cu obiecte: ”eu am un telefon cu Android, al meu e iPhone”; ”eu am tabletă cu cristale Swarovski, dar eu am cristale Swarovski cu tabletă”; ”eu am fost la Paris, eu locuiesc la Paris”. Și tot așa. 🙂

Așa că ăștia micii ne scot la înaintare: ”Tata a stat cu mine să ne uităm la un vlog”; ”Mama a avut timp să se joace în parc”; ”Mama a acceptat să colorăm împreună”; ”Tata m-a luat în spate și m-a plimbat prin casă”.

De multe ori credem că obiectele cumpărate la mall ne vor înlocui. Credem că suflețelele acestea mici au nevoie de lucrurile, care ne-au lipsit în copilărie. Io nu sunt o excepție. Chit că vă povesteam că Natalia se lăuda cu mine.

Vremurile moderne comprimă timpul. Alergăm la muncă, acasă, după treburi, avem nenumărate probleme de rezolvat. Niciodată nu ne ajunge timp. Mereu avem tendința să tăiem din timpul petrecut cu ei, copiii noștri, deși ar trebui să fie invers.

Considerăm că încă mai avem timp. Ne amăgim, pentru că ei cresc și într-o bună zi nu o să mai aibă nevoie de jocurile noastre.

Io încerc să mă răzbun pe timpul pierdut… de joc împreună cu Natalia. Când am ocazia, mă joc până nu mai pot.

Aci, de pildă, suntem în Cabana ”La Boboc”(v-am mai povestit despre ea) unde ne-am jucat în Căsuța Piticilor și am filmat un vlog.

Așadar, era odată o pitică și tatăl ei(în ziua aia tatăl ei avea timp de joacă). Și au decis. Natalia și tatăl ei, să intre în Căsuța Piticilor. Ce le-a ieșit? Vedeți pe vlog:

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleDe ce ne amintim cu nostalgie despre bătăile pe care le primeam în copilărie? :)