Cine sunt tinerii ăștia?

Un cunoscut mi-a relatat un fenomen care l-a contrariat peste măsură. Omul nu este sociolog, jurnalist sau antropolog. Nu știe de generația millennials, generația Y. Habar nu are de snowflakes(fulgi de nea), adică adolescenți/tineri extrem de sensibili, emotivi și degrabă supărăcioși.

Cu toate acestea, a punctat foarte bine multe criterii ale generațiilor sus-numite, că i-am zis: ”omule, ți-ai ratat cariera de antropolog”.

Vitalie, îi văd în spatele blocului sau în parcul de lângă bloc. Nu fac nimic toată ziua. Uneori stau până noaptea târziu. În afară de vorbe, hăhăieli și câte un strigăt nu produc prea mare deranj. Mă uitam la ei și mă gândeam, copiii ăștia ce mănâncă?

De unde își iau bani de țigări, de Cola și de haine? Chit că stai la mama și la tata acasă, chit că nu prea calci în afara cartierului tău, până la urmă trebuie să ai niscaiva cheltuieli minime.

Pe mulți dintre ei îi știu când erau puști. Au ieșit la vârste mici în fața blocului să se joace. Apoi au crescut. Cu chiu cu vai au terminat școala. Nu au făcut nicio facultate, dar nici că s-au angajat.

Ce am observat? Au început să se căsătorească între ei. Dacă până acum ieșeau singuri sau în cuplu la o țigară, la o pungă de semințe și o sticlă de Cola, acum ies cu cărucioarele, cu bebeluși. Și tot nu înțelegeam, de unde bani să cumpere haine la copii, să-și cumpere cărucioare, să-și i-a țigări, semințe, Cola… Mă îndoiesc că le ajung banii din alocații.

De muncit? Hm, muncesc foarte rar. Câte o săptămână casier la un magazin, peste câteva luni mai muncesc o săptămână badigard în altă parte. Aproape ca zilierii de la țară. Doar că nu se omoară cu munca. Nici nu vor să capete o meserie. A venit unul la mine să-l învăț ce fac, dar când i-am arătat, a plecat. Cică e prea greu și e muncă prost plătită. Bine, mă, dar nu știi să faci nimic. Câți bani să câștigi la început. Și totuși, mă întreb, de unde au bani?

M-am întrebat până când am întâlnit-o pe o vecină. O știu de vreo 30 de ani, de când s-a mutat în blocul de lângă mine. M-am salutat și, așa cum se face, am întrebat-o de sănătate și ce-i mai face băiatul? Mi-a zis. Cică s-a însurat cu o fată din blocul de vizavi, au făcut un copil, iar acum locuiesc cu toții în apartamentul ei de 3 camere.

Am fost curios dacă băiatul ei muncește, dacă face ceva. Zice: ”i-am spus că e suficient cât și-au bătut joc de mine alții și m-au plătit cu nimic. Decât să se spetească, mai bine stă acasă și își crește copilul cu soția sa, îi dau eu de mâncare și de altele. Nici nu le trebuie mare lucru. Decât să-și bată alții joc de copilul meu, mai bine stă acasă!”

Vitalie, nu știu ce i-am răspuns, probabil nu mare lucru, îmi căzuse maxilarul.

Asta mi-a zis cunoscutul. Și mi-am dat seama că omul observase o chestie pe care am văzut-o și eu. Tineri care stau zi de zi, noapte de noapte pe lângă blocuri, prin parcuri. Nu fac nimic, nu deranjează pe nimeni. Doar zbiară din când în când. Și totuși, viața trece pe lângă ei, iar ei trăiesc, vorba aia, fericiți: până la 40 de ani ținuți în cârcă de părinți, după 40 de ani – de copii.

Singura chestie pe care nu o știu, cum se numește generația asta? Adică, cine sunt tinerii ăștia care nu muncesc și stau cu părinții, chiar dacă și-au întemeiat deja alte familii?

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleAm făcut gimnastică împreună cu Natalia în parc(VLOG)