Caz real într-o școală din București: Un părinte a bătut profesorul de sport

– Doamna, veniți repede, un părinte a intrat în sală și l-a bătut pe profesorul de sport, strigă o fetiță către profesoara sa.

Eram în curtea unei școli din București, în apropierea sălii de sport. Cea care a fost chemată, în ciuda vârstei sale apropiate de pensionare, și-a arătat imediat sprinteneala. A făcut câțiva pași și era la ușa sălii de sport.

Am lăsat-o să intre și m-am ițit și eu în interior să văd ce s-a întâmplat. Ce s-a întâmplat nu părea să fie o bătaie sau o încăierare. Doi bărbați stăteau unul lângă altul la distanță. Nici urmă de contact fizic. Am ieșit.

Am ieșit cu gândul că mi s-o fi părut. Că nu am înțeles io bine. Doar că urechile și flerul de jurnalist nu aveau cum să se înșele. Mi-am dat seama de asta a doua zi. Trebuia să intru din nou în aceeași școală, de data asta am fost oprit de paznic la poartă.

– Nu aveți voie să intrați. Că iar am eu scandal de la șefi, mi-a zis bătrânul paznic(bodyguard în limbajul secolului nostru).
– De ce? Ieri nu m-a oprit nimeni. Trebuie să ajung la cutărescu, i-am răspuns eu.
– Apoi trebuie să vă trec în registru. Vă rog să-mi dați buletinul, mi-a cerut el, apoi m-a trecut la catastif. Să știți că fac asta pentru că ieri a intrat un bărbat, tatăl unui copil, s-a dus în sală și l-a luat la bătaie pe profesorul de sport pentru că l-ar fi lovit pe copilul acestuia. A venit poliția, s-au uitat și au văzut pe cameră, mi-a explicat cauza măsurilor draconice.

Așadar, a fost ceva scandal, avusem dreptate.

Acum stau și mă gândesc. Voi cum vă rezolvați problemele cu profesorii ”bătăuși”, ”violenți”, ”răi”. Mergeți să-i altoiți în fața elevilor? Adică rezolvi cu violența o problemă(sau presupusă problemă) de violență?

Citesc deseori comentariile la anumite scandaluri în care un profesor lovește/bate un copil sau un copil lovește/bate un alt copil. Citesc și sunt costernat. Cel puțin 10 la sută îndeamnă la violență împotriva celui care este acuzat de violență.

Îmi dau seama că unii nu au încredere în sistem, în Inspectorat. Nu fac plângeri pentru că sunt de părere că profesorul/copilul violent nu va păți nimic. Și atunci încearcă să-și facă singuri dreptate. Ceea ce este grav pentru că asta înseamnă că în curând o să ne facem dreptate și pe stradă. Iar de aici la haos general, nu e decât un pas.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleSuper-nesimțirea din sistemul sanitar românesc mai puternică decât stafilococul auriu