Cronica serbării de Crăciun la clasa pregătitoare

Vin acum de la prima serbare, varianta de școală a Nataliei. Serbarea de Crăciun, evident. Câteva observații la cald, ca să nu le uit. 🙂

Bă, cresc copiii ăștia. Dacă ai clipit o dată, zbang, s-au lungit cu 5 centimetri. Ai mai dat o dată din gene, zdrang, au trecut 2 ani. Pe bune. Trebuie să fie un remediu, ceva, o chestie ca să-i țină mici. Că prea se domnișoresc și încep să înțeleagă și să facă lucrurile ca adulții.

Acum ceva despre serbarea de la școală versus cea de la grădiniță.

Ce să zic? Saltul este uriaș. Se observă o diferență mare. Sărmana educatoare de la grădiniță. În cazul nostru minunata și sufletista doamna Ana. Recita în locul celor mai timizi, cânta pentru jumătate de grupă. Asta în timp ce îi ștergea mucii unuia, îl ținea în brațe pe un altul mai plângăcios. Era omul orchestră. Nu știu cum de le făcea pe toate. Zici că avea 100 de mâini și un miliard de miliarde de celule nervoase.

Dar copiii au crescut. Nu mai sunt de grădi. Se vede cu ochiul liber. Sunt mai zvelți și mai organizați. Bine, adevărul este că în acest caz se vede mâna de maestru de ceremonii a doamnei învățătoare. Se vede că micile staruri ale serbării de Crăciun au fost bine instruiți, și-au știut textele fără emoții. Apropo, copiii chiar nu aveau nicio emoție pe scenă. Fenomenali. 🙂

Mi-a plăcut cum i-a aranjat pe toți pe scaune, apoi parcă a rotit o cheiță fermecată și s-a retras. Iar spectacolul a funcționat ceas. Mă rog, cu mici intervenții ale doamnei învățătoare, dar copiii erau deja bine înfipți în spectacol. Eu sunt uimit. De aia zic că ar trebui cumva să-i oprim pe copiii ăștia din crescut. 🙂

Mi-a plăcut spectacolul. Ca părinte sunt plin de emoții și îmi vine să plâng de fericire.

Ca fin critic al acestor spectacole nu pot să spun decât că totul a fost simplu, cu bun gust, nu s-a lungit prea tare. Poeziile au fost alese bine. Cântecelele au fost știute. O serbare perfectă. Ah, da, să nu uit. Sala de la Cercul Militar este minunată. Încălzită, curată, luminată, dar mai ales frumoasă.

Mă rog, un incident nedorit a umbrit acest spectacol desăvârșit. Ce s-a întâmplat? Întrebată de Moș Crăciun cu cine a venit la spectacol, Nati a indicat-o pe mami și pe bunica. De mine a uitat. Noroc că m-a văzut într-un final și și-a amintit de mine. Nu știu cum o să trec peste asta… Probabil o să mă ajute faptul că și-a amintit totuși că sunt și eu acolo, așa că i-a tras microfonul din mână Moșului ca să-mi anunțe prezența. Ceea ce m-a făcut să fiu motivul pentru care sala s-a scuturat de râs.

Nu știu de ce este unii de pe Facebook sunt împotriva acestor serbări școlare. Mie mi-a plăcut. Copiii s-au distrat. Părinții i-au admirat. Doamna învățătoare și-a făcut poze cu ei. Dacă ar fi să-i dau note, i-aș da 10. Ah, fără note? Cum așa? Fie, le acord un excelent extrordinar! 🙂

Un vlog în acest sens va urma la un moment dat!

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleAm scris pe zăpada proaspătă din fața blocului ”NATI” :)