Cum am igienizat clasa copilului meu? (Povestea unei mame)

poză simbol

Ieri, pe la prânz, primesc un mesaj pe grupul de WhatsApp de la școala băiețelului meu. Ne scria doamna să ne invite spre seară la școală. Mesajul era cam alarmist și suna cam așa: ”cine poate, astăzi, după ore, să vină să igienizăm clasa.”

Cum era de așteptat, au început să curgă mesajele părinților pe grup. Mi-am dat seama că era vorba de alerta de gripă. Oamenii voiau mai multe detalii. Întrebau ce s-a întâmplat, de ce e așa din scurt?

Doamna nu a răspuns câteva minute, timp în care telefonul meu era ca pomul de Crăciun. Mesajele părinților colegilor copilului meu s-au potolit când a început să scrie doamna. Deci, povestea era simplă. O să se anunțe o epidemie de gripă, este aproape inevitabil. A venit nu știu ce indicație de la Inspectorat să igienizăm clasele.

Unele școli începuseră deja de săptămâna trecută treaba, la noi lucrurile au fost lăsate în seama oamenilor de la curățenie, dar ei sunt puțini așa că… Cine poftește, cine dorește, cine are timp… Nu e obligatoriu, dar veniți…

S-a lăsat liniște pe grupul de WhatsApp. Cine dracului să vină după muncă, în timpul săptămânii, să roadă bănci, pervazuri și mobilă? Eu eram la fel de dornică să particip. Era o zi infernală la muncă, iar seara chiar aveam chef să frec podele. Noooot!

Trecând peste oboseala chinuitoare, în mine se dădea o luptă cruntă. Băi, statule, cum mama lui Michiduță nu ești în stare să faci o amărâtă de igienizare în școli? Ce tămâia ta ești? Pentru ce plătesc impozite și sclavagesc de dimineață până seară? Pentru ce? Ca să-mi pui în cârcă încă o activitate obligatorie de voluntariat?

Pe de altă parte, statul ăsta de cacao este în stare să-mi îmbolnăvească băiețelul, asta după ce mi l-a îmbolnăvit la naștere în spital. Mi-am dat seama că nu aveam de ales. Trebuia să fac ceva… Cu dinții strânși am scris că vin la ”ora de igienizare”. Se înscriseseră deja câțiva părinți. Să nu credeți că au dat năvală foarte mulți.

Nu am intrat în polemici cu cei care erau nemulțumiți că sunt chemați?

Aveau dreptate și cei care au anunțat că nu vin. Aveau dreptate și cei care au ales să vină. Avea dreptate și doamna, că ea e la mijloc. Doar copiii nu au niciun pic de dreptate. Ei au făcut greșeala să se nască în țara asta.

PS: Când am ajuns la ora de igienizare, am realizat cu toții că statul nu a catadicsit să ne dea barem niște bureți, lavete sau ceva substanțe de igienizare. Nimic. A plecat repede un părinte cu mașina la magazin să cumpere cele necesare! Un alt părinte venise cu copilul care se juca printre mesele pe care urma să le ”igienizăm”. Mese care ar fi putut avea germenii ăia periculoși despre care ni se vorbește de la televizor. Tatăl copilului mi-a prins privirea și a dat din umeri, semn că ”nu am avut cu cine să-l las”!

(această igienizare a avut loc în București, iar mama care mi-a povestit totul m-a rugat să nu dau numele ei sau al școlii)

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleAi 120 de kile și vrei să-ți convingi copilul să facă sport?