Am fost cu Natalia la filmul Dumbo

Disney l-a scos pe celebrul elefănțel din desen și l-a transferat în film. Pentru că l-am văzut în 3D, îmi venea să întind mâna să-l ating. 🙂 Atât de drăguț era.

Pentru cine nu știe povestea lui Dumbo din desene, să nu citescă mai departe. Cei care s-au delectat deja cu Dumbo, varianta anului 1941, păi, lucrurile sunt simple.

Un tată se întoarce de la război la copiii săi. Nu are o mână, iar vremurile sunt tulburi. Soția sa a murit de gripă și revederea cu copiii este tristă.

Cu toții trăiesc într-un circ din Statele Unite. Circul are mari probleme financire și nimic nu anunță o revenire. Asta până când nu apare el, Dumbo. Elefantul cu urechi ridicol de mari.

Copiii descoperă veleitățile de zburător ale elefănțelului, iar circul redevine profitabil. Dar atrage și atenția unui ”investitor”.

”Este un om rău?”, m-a întrebat Natalia cu sufletul la gură. Așa e, Michal Keaton joacă un personaj negativ. Nu vă zic decât că într-un final zborul lui Dumbo i-a salvat pe copii din mâinile omului rău, din foc, din circ.

Per total, filmul este bun. Un film de familie la care să vă duceți împreună cu copiii. Aceștia or să învețe că animalele trebuiesc respectate, că familia te poate ajuta mereu, că oamenii buni îi vor învinge pe cei răi.

Ochii lui Dumbo sunt încântători, iar când l-au văzut prima dată, copiii din sală au făcut așa: ”aaaaaa”.

La punctele slabe aș putea să spun următoarele. De regulă, un remake nu se ridică la nivelul originalului. Nu a fost o excepție nici Dumbo.

Filmul este superb… pentru copii. Adulții s-ar putea să simtă lipsa unor momente mai profunde. Io m-aș fi așteptat la mai multă emoție. Dumbo este un desen frumos, iar trecerea lui în film s-a făcut(în anumite momente cheie) cumva superficial. Un exemplu. Momentul de la început, când tatăl apare fără o mână în fața copiilor. Am crezut că voi avea alte emoții. Nu a fost să fie.

Poate că am avut io prea multe așteptări de la un film care se dorea ușurel și simplu? Poate că eram nostalgic pentru desenul Dumbo. Oi fi crezut că voi retrăi emoțiile unice din copilărie. Natalia însă le-a trăit. A și zis că i-a plăcut.

În apărarea filmului pot spune că au salvat situația Eva Green cu privirea electrizantă și Danny Devito, talentul căruia depășește cu mult înălțimea sa de 1.47. 🙂

Deci, părerea mea, de urmărit. La cinema. Că acolo sunt adevăratele efecte speciale. Un film frumos, bun, de primăvară, pentru familie!

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleCum folosesc cardul Revolut în familie?