Natalia și pianul. Scurtă poveste despre această relație și despre primul concurs din viața ei!

Pianul a început cu un… “de ce să nu învețe copilul ceva muzică?” A trecut prin etapa, una comunicată de doamna de pian, “are auz muzical foarte bine dezvoltat.” A ajuns la etapa ”dacă tot cântă și îi place, hai să meargă și la un concurs, să vedem ce iese!”

Asta pe scurt. Pentru că există o poveste mai lungă. Una în care, într-o zi, Nati a auzit un pian de după o ușă. Era micuță, avea vreo 4-5 ani. A vrut să încerce instrumentul. Iar când copilul îți cere așa ceva, nu aștepți să repete.

Așa a cunoscut-o pe Anca, profa de pian a Nataliei. A început să ia lecții o dată pe săptămână. A învățat să citească notele înainte să citească literele. Au urmat cântecele ușoare, acum a trecut la ceva mai dificil.

Astăzi cântă aproape zilnic. Barem 5 minute, dar cântă ca să se obișnuiască mânuțele ei dolofane. O ajută și degetele fiind destul de lungi și săltărețe.

Iar la concursul la care a participat în weekend, concurs la care am avut onoarea să asist și io, a luat premiul I la vârsta ei. Nu-mi pot exprima bucuria. Mai ales că mi-a mărturisit la un moment dat: ”ah, aș mai vrea să mai cânt o dată pe scenă!”

Am filmat un vlog cu această ocazie. 🙂

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleS-a băgat în față la coadă...