S-a băgat în față la coadă…

Mega Image Shop&Go. Un magazin micuț, la colț de bloc. Stau liniștit la coadă. Am în mâini o pâine și o Sana. Îmi vine rândul să plătesc. Deschid gura, dar rămât mut.

– Un pachet din ăla cu argint…

Nu, nu eu cerusem țigări. În fața mea s-a postat un tip care își începuse nestingherit shopping-ul. M-am uitat în spate la cei de la coadă să văd dacă au observat și ei că s-a schimbat ordinea. Făceau fețe, fețe.

Am zis să fiu eu cel cu inițiativa, deh, că tot eram primul de lângă cetățeanul cu tupeu.

– Nu vă supărați, e o coadă aici, i-am zis calm.
– Așa și?, mi-a răspuns.

Acum e momentul să vi-l descriu. Genul de băiat cu maiou mulat pe burta proeminentă, cu părul gelat, care își ține cheia de la mașină ostentativ în față, să se vadă ce conduce, dar și pentru a-i fi la îndemână când vrea să-și aranjeze ceara în urechi.

Despre mine pot să vă spun doar că nu pot fi ușor impresionat. Nici de maiou, nici de ceară, dar mai ales de tupeu. În plus, zic cei care mă cunosc, se pare că am un calm inepuizabil.

– Vă rog să stați la coadă, i-am replicat respectuos, de parcă în fața mea era un cetățean model.
– Știi ceva, i-am cerut voie doamnei, mi-a zis el.

Cum vânzătoarea nu a confirmat informația, l-am invitat să-și ceară voie de la noi. Ți-ai găsit.

– Tu nu înțelegi că mi-am lăsat mașina pe avarii afară și vreau să-mi iau decât țigări. Doamnă, dați-mi țigările alea…
– Nu, doamnă, vă rog să ne serviți pe noi, toți cei care stăm la coadă, după care își poate lua și domnul tot ce poftește, i-am replicat eu.

Tipul a rămas perplex. Nu-i venea să creadă că se poate întâmpla așa ceva în România: să parchezi pe interzis în fața unui MegaImage, să te bagi în fața tuturor și să nu-ți poți lua țigări? Țara asta nu mai este cum era odată, vă zic eu, cel care a văzut dezamăgirea în ochii individului.

Plin de furie, scrânșnind din dinți, s-a întors pe câlcâi și a ieșit supărat din magazin. Nu înainte de a arunca peste umăr apelativul care mi-a jignit profund sentimentele: ”prostule”. 🙂

Am plătit și am ieșit. Mașina tipului, un SUV negru, stătea exact cum spuneam mai sus, pe avarii. Intrase și pe interzis pe stradă. Era momentul în care individul traversa pe roșu. Cred că a încercat la alt magazin și nu știu dacă reușise să-și îndeplinească visul românesc de a se băga în față.

Nu m-am abținut.

– Mai traversați și pe roșu…
– Băăă, de ce tot comentezi, te-ai trezit tu să-mi spui ce să fac, s-a apropiat tipul amenințător de mine.

Nu știu ce mi-a zis. Efectiv nu țin minte. Îmi amintesc doar că am văzut negru în fața ochilor. I-am trântit un pumn sub bărbie. Așa, din fundul curții. A căzut ca un sac de box… Glumesc. Am făcut un pas spre el, ca să-i arât cât de tare m-am speriat. A dat înapoi și dus a fost.

Morala: fără respect, fără bună creștere, nu poți schimba România!

ps: Cred că ar trebui să încetez să fac asta. Să las de la mine. Să-i las să se bage în față, să-i las să fie ei șmecheri. Nu știu dacă mai are rost. Unii nu au cum să se îndrepte. Voi ce credeți?

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleAm fost la concertul Carla's Dreams!