Șocant! Ce a putut să facă un copil pe plajă…

Eram pe plajă. Plaja din fotografie. Stăteam leneș și trăgeam dintr-o bere rece. Briza bării făcea suportabilă căldura. Familiile se jucau drăguț. Copiii se distrau cu tabletele, telefoanele mobile. Totul în jur era frumos. Eram în vacanță și nimic nu mă putea scoate din zona mea de confort.

Atunci l-am văzut. Era un copil care a intrat pe plajă, printre șezlonguri. Am fost atât de șocat, încât am scăpat berea din mână(mint, nu am scăpat-o, dar eram aproape).

Copilul care intrase pe frumoasa plajă a Mării Negre nu avea în mână un telefon, o tabletă. Nu avea niciun fel de aparat, dispozitiv electronic. Ținea în mână ceva ce părea că vine din secolul trecut și întunecat. M-am concentrat mai bine să îmi amintesc despre ce este vorba. Știam sigur. Când eram copil obișnuiam să mânuiesc și eu zeci de astfel de obiecte ciudate.

Dar cum se cheamă? Hm! Mi-am concentrat puternic memoria, iar aceasta a scos la iveală răspunsul. Daaaa, exact! Era o carte. Copilul avea o carte în mâini. Nu era un copil normal, ca toți ceilalți de pe plajă. Aceștia aveau device-uri, dar ăsta era cu cartea. Șocul fusese mare. Copilul era, de fapt, o fetiță de vreo 10 ani, blondă, cu ochii albaștri, gânditori, cu privirea liniștită, mersul moale și așezat. S-a pus la umbra unei umbrele, a deschis cartea și s-a așternut pe citit.

Oare unde se uită părinții, m-am întrebat? Cine știe ce bacterii antice se puteau depozita pe acea carte… Inadmisibil așa ceva. Cât a stat acolo, fetița a citit, nu și-a făcut niciun selfie, nu a apelat video nicio prietenă cu care să vorbească zgomotos o jumătate de oră. Îmi pare rău că nu am chemat Protecția Copilului să îi pedepsească pe părinți pentru rele tratamente.

Am întors capul și m-am întors la tableta mea. Dar am o scuză. Citeam pe tabletă ceva foarte interesant. Era ”The Giver” de Lois Lowry.

Comentarii Facebook

comments

Next Article7 ani de Natalia