Războiul din ”grădina neagră” – ultimul război sângeros din Europa

În timp ce vă beți cafeaua, citiți postări pe Facebook, într-un colț al Europei se moare din cauza unui război crunt și crud. Este vorba de războiul din Karabahul de munte. Karabah înseamnă ”grădina neagră”.

Pentru că am văzut interes și pentru că au fost oameni care m-au întrebat despre conflict, o să încerc să explic despre ce este vorba. Textul va fi mai lung, chit că sunt doar detalii de bază. Îmi cer scuze pentru cei care așteaptă de la mine câteva propoziții.

În primul rând, trebuie să știți că este un război între două state europene: Armenia și Azerbaijan. Există discuții inclusiv despre integrarea lor în Uniunea Europeană.

Care este baiul? Este vorba de teritoriul numit Karabahul de munte. Oficial, se află în componența Azerbaijanului. Doar că este locuit preponderent de armeni. Acum este un teritoriu separatist, cu o parte a populației azere refugiate din zonă. Conflictul este unul etnic și se întinde pe secole.
Este greu să-i găsești rădăcinile istorice. Nu o să mă duc mai departe de timpurile Imperiului Țarist.

Când s-a destrămat acest Imperiu, s-au format Armenia și Azerbaijan, două state independente, s-a pus din nou această problemă a Karabahului de munte. Franța și Marea Britanie nu au reușit să o rezolve. Aveau alte dileme. Era imediat după Primul Război Mondial. Vă dați seama, Caucazul nu era o prioritate. A rezolvat-o oarecum Rusia. De fapt, URSS.

Uniunea Sovietică a cucerit cele două țări, iar pe vremea lui Stalin a tăiat harta cum a considerat de cuviință. Karabahul a revenit Azerbaijanului. Nu mă întrebați de ce… Nu mă întrebați dacă este corect… Azerii și armenii or să răspundă în moduri diferite.

Pentru aproape 50 de ani, lucrurile s-au mai calmat sub bocancul sovietic. Conflictul a reizbucnit la prima slăbiciune a Imperiului Sovietic, prin anii 80. La început au fost greve ale muncitorilor, apoi ciocniri etnice între azeri și armeni, apoi ciocniri armate între formațiuni paramilitare armene din Karabah și miliția sovietică. Paradoxal, pe atunci un milițian de origine azeră putea omorî un azerbaijan, iar un milițian de origine armeană putea omorî un armean. Unii istorici spun că războiul din Karabah început în perioada sovietică a pus umărul la prăbușirea URSS.

După destrămarea Uniunii, războiul s-a dus aproape oficial între cele două. Armenia și Azerbaijan și-au disputat teritoriul din Karabah cu tehnica militară, soldați, avioane, tancuri. Cam tot ce presupe un astfel de război dezastruos. Unele cifre arată că au murit vreo 25 de mii de oameni, militari și civili, în primii ani de război de după prăbușirea URSS.

Prin 1994 a fost semnat un acord de încetare a focului. Dar luptele răzlețe nu s-au terminat niciodată. În septembrie, anul acesta, tunurile și Kalashnicovurile au reîncepută să împărtă moarte în Karabah cu mai multă vervă.

 

De ce acum? Simplu. Europa este ocupată cu Coronavirus și Belarus. Rusia este ocupată cu Navalny, Belarus și Coronavirus. Turcia… Turcia are și ea interese de mare putere. Pentru Ankara, Azerbaijan+Turcia=”două state, un singur popor”! Azerii și turcii vorbesc o limbă asemănătoare. Pe de altă parte, probabil ați auzit de ”genocidul armean” din Primul Război Mondial, nerecunoscut de turci și azeri, când au murit peste un milion de armeni. O parte din cei morți au fost omorâți de forțe turce.

Care este poziția Rusiei în războiul din Karabah? Nu o să vă dau un verdict. Ca de obicei, vă las pe voi să judecați. Iată faptele.
Rusia vinde armament și Armeniei, dar și Azerbaijanului. Mult, foarte mult armament. Cele două țări aflate mereu pe picior de război își întâresc armatele prin toate mijloacele. Rusia are o bază militară în Armenia. Rusia vrea să mențină relații foarte bune cu Armenia, dar Rusia vrea relații foarte bune și cu Azerbaijan. Cea mai mare parte a diasporei armene și diasporei azere se află în Rusia. Rusia este principalul mediator al conflictului. În weekend a fost semnat un acord de încetare a focului sub privirile ministrului de externe rus, celebrul Lavrov. Doar că războiul continuă. Nici măcar nu s-a uscat cerneala pe acord, că tunurile au reînceput să tragă.

 

Armenii(ortodocși) și azerii(musulmani) se urăsc de moarte. Și unii, și alții consideră că au dreptul asupra Karabahului. Și unii, și alții au rude, prieteni, cunoscuți morți în războiul care nu se mai termină. În Armenia și Azerbaijan este un fel de ”onoare publică” să lupți în războiul din Karabah. Este la ordinea zilei să vezi tineri care ard de nerăbdare să pună mâna pe armă și să meargă la război voluntari.

Desigur, informațiile din acest război sunt puține. Sunt foarte puțini jurnaliști în zonă. Cele două state prezintă informațiile în oglindă. Ambele acuză agresiuni. Azerbaijan că luptele au fost începute de Armenia. Armenia că Azerbaijan. Fiecare parte susține însă că au reușit să dea o replică puternică și i-au alungat din teritoriul cucerit pe atacatori.

Desigur, nu toți sunt așa de războinici și vindicativi. Mai jos o să vă dau un exemplu că se poate și altfel.

 

Un jurnalist rus extrem de talentat, Alexei Pivovarov, a publicat acum câteva zile pe YouTube un material fabulos despre Karabah.
Este aici: https://bit.ly/2H1iq2r, din păcate nu are subtitrare în engleză.

Pivovarov a vorbit cu o familie din Moscova. Îi vedeți în poze. Soțul este azer și soția… de naționalitate armeană. Drama acestei familii extrem de încercate a fost de curând că fiica lor(se consideră azeră) s-a căsătorit cu armean. Comunitatea azeră a luat foc, la fel și comunitatea armeană. O Romeo și o Julieta a vremurilor moderne au creat un scandal uriaș.

Două chestii te pun pe gânduri. Unu, la întrebarea cum a fost făcută nunta, în stil azer sau armean? Părinții spun că nu există nicio diferență culturală. Nunțile celor două popoare arată la fel. A doua. Mama fetei, cu ochii înotând în lacrimi, spune la final: ”dragostea le rezolvă pe toate”.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticlePovestea unei fotografii cu Maia Sandu. Dar și despre Facebook, Instagram, TikTok în campania electorală din Republica Moldova