Janine: povestea unei fetițe, viața căreia a fost mutilată de “știrile false” din 1944

Image may contain: 1 person, text that says 'Ils sont nés et ont vécu en France pendant de longues années'

Fake News nu este o invenție a lumii în care trăim. Să nu ne amăgim. Ca se numește propagandă, că se numește fake news, esența acestei plăgi din epoca post adevăr este că ne distruge la propriu încă din secolul trecut.

Mai jos o să vă descriu o poveste adevărată despre o fetiță, soarta căreia s-a schimbat în foarte rău pentru că tatăl ei a crezut în propaganda sovietică. Textul este lung, dar povestea merită, este fabuloasă. Vă garantez!

Să fac mai întâi o mică introducere pentru că vă eram dator cu o informație. Acum câteva luni am făcut parte din juriul ADAMI Media Prize care urma să aleagă cele mai tari producții de televiziune din țările Parteneriatului Est-European: Georgia, Belarus, Moldova, Azerbaijan, Ucraina. La categoria documentar, subsemnatul a ales o superbitate din Belarus. Se numește “Janine” și este făcută de un documentarist pe nume Vladimir Bokun. O bijuterie de poveste, o lecție de viață cum rar ți-e dat să vezi. Mare mi-a fost bucuria când am văzut că alegerea mea a fost și alegerea altor membri ai juriului. Drept urmare, ”Janine” a câștigat premiul mare.

Revin la poveste.

Suntem în anii 1944. Uniunea Sovietică își construia comunismul acasă după Războiul Mondial și îl exporta în lume, iar afară duduie propaganda și fake news-ul despre ”rezultatele fenomenale” ale partidului Bolșevic.

Propaganda fantasmagorică era atât de… sexy, că nenumărați intelectuali din Europa de Vest îi căzuseră pradă. Uniunea Sovietică avea o imagine excelentă în multe state din Vest, în ciuda ororilor de acasă.

Ziarul Pravda(Adevărul) era plin de ”povești de succes”, greu de verificat din cauza cortinei de fier. Dar oamenii le înghițeau fără să se întrebe dacă nu cumva sunt otrăvite. Pentru unii a fost greșeala vieții lor.

Să mergem în zona de Sud a Franței, unde o cunoaștem pe Janine, o fetiță care are în jur de 10 ani.
Janine este fiica unor emigranți ruși. Aceștia au ajuns în Franța ca să lucreze în minele de cărbune. Viața lui Janine este fericită. Este franțuzoaică până în vârful degețelelor sale. Poartă rochițe înflorate, iar pe caldarâmul curat din sătucul francez merge numai în pantofi lăcuiți, după moda vremurilor.

Într-o zi, în capul tatălui ei încolțește o idee: ce ar fi dacă ne-am întoarce în Uniunea Sovietică? Ideea nu a apărut fără ajutor. În sătucul de mineri mișunau comisarii sovietici, care împărțeau ziarul Pravda, dar și fake news despre ”paradisul de acasă”.

Foarte mulți au acceptat să se întoarcă. Janine s-a rugat de tatăl lor să nu plece, nu voia să dea Franța pe ceva ce nu era a lor. S-a implicat și mama ei care ar fi vrut să rămână. Tatăl a fost neînduplecat. Le-a amenințat cu bătaia dacă nu se supun și… au plecat. Situația a fost similară și în cazul altor familii de emigranți ruși care au crezut Fake News-ul propagandistic.

Propaganda le băgase bărbaților în cap ideea că în Uniunea Sovietică vor fi plătiți regește. Vor primi o casă mare, copiii vor intra la facultate în Moscova, toată lumea îi așteaptă cu brațele deschise. Vor avea de mâncare, haine și tot ce este mai bun pe lumea asta. Trebuie doar să se întoarcă în comunism.

Adevărul, nu Pravda sovietică, i-a lovit chiar în trenul de întoarcere. Au fost încărcați în vagoane ca niște vite. Frigul, foamea pe care le-au îndurat au fost crunte. Unii bărbați, de-a dreptul încăpățânați, nu le-au lăsat pe soții să ia de mâncare sau haine groase. Pentru drum urmau să primească totul de la statul sovietic. Ți-ai găsit…
Surprizele neplăcute au continuat.

Familia Janinei nu a ajuns la Moscova. Au fost abandonați într-o ”glubincă”, sat amărât din Belarus. Janine a schimbat rochița frumoasă pe hainele groase, gri și urâte sovietice. Nici vorbă de pantofiori în mocirla din Uniunea Sovietică. Nici vorbă de Universitate. Nimic din ce li s-a promis nu au găsit în ”Paradisul Sovietic”. Tatăl ei a murit de supărare și a lăsat familia fără ajutor. Când au cerut să se întoarcă acasă, comuniștii le-au luat pașapoartele și i-au amenințat cu altă călătorie. În Siberia.

Arc în timp. Derulăm rapid 70 de ani. O găsim pe Janine în vremurile noastre, gârbovită de bătrânețe, singură, într-o casă la marginea unei păduri, în Belarus, țară semicomunistă condusă de Lukașenko. Familia, copiii, nepoții o ajută cum pot, dar Janine nu-și lasă casa ca să se mute în altă parte. Singura ființă pe care o are mereu în preajmă este Obama, un cățel căruia îi spune rusește Abama și pe care îl îngrijește ca pe un copil.

Image may contain: 1 person, closeup and outdoor

Filmul despre care vorbesc începe cu Obama(sau Abama) care aleargă prin zăpada înaltă și este hrănit de Janine. Vom afla toată istoria pe care v-am descris-o mai sus, iar documentarul continuă cu ideea familiei de a organiza pentru mama/bunica lor o călătorie în Franța copilăriei.

În ciuda propagandei, a spălării pe creier, a timpului trecut și a faptului că a uitat multe cuvinte din limba franceză, Janine a rămas franțuzoaică în suflet.

Călătoria în țara sa de suflet este una emoționantă până la durere. Bucuria de a-și revedea locurile copilăriei este inundată de lacrimi.

Janine a plâns în biserica catolică pe care a vizitat-o și pe care și-o amintea aievea. Janine a plâns când a ajuns la casa pe care a părăsit-o în grabă din cauza unui tată care a crezut niște Fake News. Momentul în care pune mâna pe pereții roșii ai casei este zguduitor. Janine a plâns în școala sa, înconjurată de copii francezi, care i-au cântat în franceză. De fapt, e greu să nu plângi la filmul acesta.

Documentarul care a câștigat concursul ADAMI nu este despre Janine, comuniști, Uniunea Sovietică, oameni care își revăd locurile natale. Documentarul este extrem de actual. Este despre noi, cei care credem fără să cercetăm, cei care nu deosebim Fake News, știrile false de informații confirmate de oameni de încredere.

Tatăl fetiței Janine a distrus viața familiei sale, i-a distrus copilăria micuței franțuzoaice pentru că a avut încredere în propaganda sovietică, în Fake News-ul marca Pravda.

Din păcate, puține s-au schimbat de la acele vremuri triste. Poate doar faptul că acum Fake News-ul și propaganda plină de falsuri ajunge la noi mai repede. Din cauza tehnologiei este mai subversivă și mai diabolică.

Aveți grijă ce informații consumați, s-ar putea să alegeți greșit dacă aveți încredere în surse dubioase, iar asta le va distruge viețile celor pe care îi iubiți.

 

Comentarii Facebook

comments

Next Article”Dictatura” algoritmului sau ce pericol ascunde Inteligența Artificială?