Zilele trecute am primit o invitatie. O invitatie la o masa rotunda gazduita de Ambasada SUA de la Chisinau si cu participarea doamnei Colleen Graffy(poza impreuna cu Condoleezza Rice), Asistent adjunct al Secretarului de Stat pentru diplomatie publica. Tema discutiei este blogging-ul si problemele libertatii de exprimare in Republica Moldova.

Mai exact au fost invitati cativa bloggeri din Moldova ca sa discute cu distinsa doamna despre problemele libertatii de exprimare in Republica Moldova. Din cate stiu, din cate imi amintesc, intalnirea este o premiera. Nu am auzit ca vreun oficial sa vrea, sa caute sa se intalneasca cu bloggerii moldoveni. De aceea titlul meu este: Intalnire de gradul zero. Atentie, insa, invitatia vine din partea unui american. Acolo, in America, internetul si blogosfera in particular, adica newmedia, cum este numita mai fashion presa online, are o importanta covarsitoare. Vedeti campania electorala din SUA, care s-a dus pe internet intr-o proportie extraordinar de mare. Nu voi vorbi aici ca Republica Moldova este deeeeeepaaaaaaaaarteeeeeeeeeeeee de un asemenea fenomen. Nu voi aminti ca exista putini moldoveni care isi permit un calculator conectat la internet. Astea sunt lucruri banale, cunoscute.

Vreau sa vorbesc, insa despre altceva. Despre faptul ca desi la Chisinau newmedia este in fasa, este un boboc de trandafir gata sa plesneasca cu toate petalele sale rosii, vine bocancul comunist si il calca fara mila. Din cauza lipsei de audienta, din cauza putinilor moldoveni conectati la internet newmedia nu are influenta pe care si-ar fi dorit-o. Chiar si asa autoritatile represive ale statului isi obliga angajatii din securitate, procuratura sa citeasca cu mare atentie forumurile, blogurile si sa ii intimideze pe cei care indraznesc sa critice puterea comunista. Sincer, asta imi place. Imi place sa stiu ca ceea ce fac intereseaza pe cineva. Dar si mai mult ma bucur cand imi dau seama ca lucrurile pe care le scriu ii deranjeaza pe comunisti.

PS: Sunt un jurnalist care munceste si locuieste la Bucuresti. Ajung rar pe la Chisinau. Dar sansa face ca sa am drum la Chisinau chiar in ziua in care am fost invitat la masa rotunda. Straniu cum se oranduiesc lucrurile de la sine in viata asta…

Barack pare a fi o vedeta hollywoodiana, iar John este un ramolit. Daca as avea posibilitatea, pe cine as alege? L-as alege pe Barack. De ce? Simplu, daca in timpul mandatului John isi da duhul, obstescul sfarsit, ortul popii, moare la urma urmei, atunci ce se intampla? Se organizeaza alte alegeri? Of, nu-nu si inca odata NUUUUUUUUUU! Nu mai suport alegerile din SUA care au invadat televiziunile, internetul.

Citeam astazi niste comentarii ale unor analisti politici. John ar fi cica mai bun ca Barack pentru Romania. De ce? Pentru ca si-ar fi exprimat mai clar politica sa fata de Rusia, adica este mai pornit impotriva Moscovei. Cica este un politician format in ideea razboiului rece si ar fi mai bine infipt cand va discuta cu Medvedev. Ei, na! Ori Barack, ori John. Aceeasi branza. Oricum Bush este un republican ca si John, iar asta nu l-a facut sa fie mai dur cu Rusia in razboiul ei cu Georgia. S-a limitat la niste declaratii.

Statele Unite nu se va certa niciodata cu Rusia. Asa cum nici liderii politici ai Romaniei nu se vor certa cu Rusia. Deci, despre ce discutam?

Hai, baga CHANGE Barack”a unchiului Tom” si intra in istorie ca primul presedinte american de culoare. Altfel mi se cam rupe cine va fi ales.

Printr-un joc al sortii avem alegeri in Romania, Republica Moldova si Statele Unite. Ce inseamna asta? Aproape nimic, pur si simplu s-a intamplat. Ce avem de castigat? Doar o comparatie misto. Asta daca ne permitem. Abia putem compara alegerile din Republica Moldova cu cele din Romania, dar mite cu cele din, ohohoho, Statele Unite. Totusi sa fortam o comparatie.

Trei tari, trei sisteme, trei feluri de alegeri. Toate trei au insa ceva in comun. Circul. Circul total in care sunt implicati politicienii. In Statele Unite, Obama si McCain sunt niste echilibristi. Ei se lupta pe o funie la maaaaare inaltime. Criza, razboiul, terorismul. Luand in considerare aceste elemente, orice declara, orice ar face intr-o forma mai extrema poate arunca Statele Unite in hau. Si nu doar Statele Unite ci si pe noi.

In Romania politicienii pozeaza cu placere in clouni. Fac tumbe, se dau in spectacol. Toate astea cu hahaiala de rigoare, cu chiote, zbierate, ragete si masti cu care vor sa impresioneze publicul. Politicienii romani sunt in stare de orice, numai sa ajunga la televizor. Pot sa spele podele, sa tricoteze, sa organizeze conferinte de presa in chiloti, la piscina si multe altele. De aceea par atat de nevinovati si putin periculosi. Atentie. In realitate, insa, in goana lor dupa grotesc si show gratuit, pot face mult rau economiei Romaniei.

Ii stiti pe puternicii aia din circ? Aia care rup catuse, sfarma pietre, ridica greutati uriase. Uite-asa se cred si politicienii din Republica Moldova. Probabil, atunci cand se uita in oglinda se si vad cu catusele pe mana. Unu, pentru ca au furat mult si risca puscaria. Doi, pentru ca isi inchipuie ca sunt atat de puternici incat pot sa le rupa si nu se tem de nimic. Nu-si inchipuie sarmanii ca de fapt nu au catuse ci sunt prinsi intr-o camasa de forta. Sunt nebuni. Nebuni de legat.

Dar ce legatura are titlul cu textul scris de mine? Pai, in timpul alegerilor, avem si noi ocazia sa iubim politicienii, pentru ca in timpul mandatului, acestia ne iubesc pe noi. Cum sa facem asta? Simplu. Zilele acestea politicenii organizeaza tot felul de intalniri cu cetatenii. Asa ca atunci cand participati la o astfel de intalnire puneti-i la zid. Intrebati-i daca stiu cat costa o paine. Incercati sa aflati ce masina au. Cate masini? Au sau nu afaceri? Cat castiga pe luna? Iar la final, cat de vinovati sunt ei pentru faptul ca multa lume traieste in saracie.
ps: Iubire este un eufemism pentru un cuvant mult mai urat. Pentru ca blogul imi este citit si de doamne si domnisoare. Nu-mi permit sa-l scriu.